no author
Liviu Dadacus - Mediafax
454 vizualizări 13 feb 2018

"În situaţia în care nu judecătorul care a participat la dezbateri şi la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească, garanţiile pe care Constituţia şi legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiţii imparţiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile. Cu alte cuvinte, întreaga reglementare referitoare la independenţa justiţiei, la regulile de procedură penală sau civilă referitoare la soluţionarea cauzelor, la necesitatea săvârşirii unui act de justiţie motivat, este lipsită de efecte juridice dacă hotărârea judecătorească prin care „se spune dreptul” este întocmită de o persoană care nu îndeplineşte calitatea de judecător al cauzei, deci care este străină procedurii jurisdicţionale, actului deliberativ care a condus la soluţia adoptată şi, implicit, actului de justiţie în sine", se arată în motivarea Curţii la decizia luată pe sesizarea la modificarea Legii 304.

Totodată, se constată că "motivarea hotărârii judecătoreşti este un act inerent funcţiei judecătorului cauzei, constituie expresia independenţei sale şi nu poate fi transferată către o terţă persoană. Motivarea nu constituie doar premisa unei bune înţelegeri a hotărârii, dar şi garanţia acceptării sale de către justiţiabil, care se va supune actului de justiţie având încrederea că nu este un act arbitrar.
Ea reprezintă un element esenţial al hotărârii judecătoreşti", spun judecătorii Curţii.

Tocmai de aceea, în condiţiile în care hotărârea judecătorească ar fi redactată/motivată de o altă persoană decât judecătorul cauzei, justiţiabilul este lipsit tocmai de aceste garanţii.

"În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate care prevăd încadrarea unor persoane, foşti judecători care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, pentru redactarea proiectelor de hotărâri judecătoreşti sunt neconstituţionale, contravenind dispoziţiilor art.21 alin.(3), art.124 şi art.126 alin.(1) din Constituţie".

Judecătorul CCR Livia Stanciu a emis o opinie separată în care apreciază că soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară - prin care s-a constatat că celelalte dispoziţii ale legii supuse controlului de constituţionalitate, altele decât cele de la pct.1 din dispozitiv, sunt constituţionale în raport de criticile formulate - a fost pronunţată cu nesocotirea prevederilor constituţionale ale art.64 şi art.65 referitoare la principiul autonomiei Camerelor Parlamentului, ale art.16 alin.(1) referitoare la principiul egalităţii în faţa legii, ale art.74 alin.(4) privind prezentarea propunerilor legislative de către senatori şi deputaţi numai în forma cerută pentru proiectele de legi şi ale art.148 alin.(2) şi (4) referitoare la angajamentele pe care România şi le-a asumat prin aderarea la Uniunea Europeană.

Stanciu apreciază, totodată, că prin înfiinţarea - în baza art.I pct.45 din legea supusă controlului de constituţionalitate – în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, având o competenţă materială după calitatea persoanei (judecător sau procuror, inclusiv judecător sau procuror militar şi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii) au fost încălcate prevederile constituţionale ale art.16 alin.(1) referitoare la principiul egalităţii în faţa legii şi ale art.148 alin.(2) şi (4) referitoare la angajamentele pe care România şi le-a asumat prin aderarea la Uniunea Europeană.

Citește și: