no author
no author
Alina Mihai
Bogdan Savin
792 vizualizări 20 iul 2018

Dar nu aveam cum. Eram fascinat. Aflam cât cântareşte masa de joc, cine a făcut postavul, ce naţionalitate are arbitrul sau ce orice altceva mai doream. Eram alimentaţi şi de doamna profesoară Cristescu, cea care le umplea inbox-ul comentatorilor cu tot felul de detalii interesante. Şi, niciodată, dar niciodată, Marius nu a uitat să-i mulţumească, în direct.

Sincer, sunt un fan. Ştiu, v-aţi prins din primele rânduri. Dar, meciurile, of, nu vor mai avea acelaşi farmec, intensitate şi găsiţi voi ce alte epitete vreţi. Cel care făcea să duduie cabina de comentariu nu mai e. Joacă acum cu Paul Hunter, Beckham al snookerului. Ambii arată, acolo sus, cui o fi, cum trebuie să dea cu efect, să găsească traiectoria perfectă, să lovească cu manta pentru a ţinti bila obiect, să facă un break câştigător.

Marius a murit. E adevărul sfâşietor. Avea aproape 50 de ani, urma să-i împlinească peste puţin timp, la 1 august. A lăsat în urmă o fetiţă şi mulţi fani ai snookerului înmărmuriţi. De acum nu se va mai auzi: "Marius Ancuţa şi Daniel Bontea vă spun la revedere! Până data viitoare, rămâneţi cu bine dragi prieteni ai snookerului!" Pentru că aşa era. Simţeam că suntem prieteni. Şi chiar ne-am cunoscut, asta prin natura meseriei. Şi pe el şi pe Daniel Bontea, Sandi, aşa cum e cunoscut.

Era în iarna trecută. Eram mai mulţi. Ne-am pus la masa de joc, am primit sfaturi, am şi dat în bile cu un tac de sute de lire sterline, adus din Anglia, oferit de ei unor profani să arate ce pot. Nici nu contează scorul, nici meciul, ne-am simţit excelent. Încă o confidenţă: am servit şi câteva beri. Aşa e între prieteni. A rămas că ne vedem data viitoare! Nu a mai fost alta. A, cu Daniel Bontea m-am întâlnit peste câteva luni într-un supermarket. Eram la coadă, la casa de marcat. El în spatele meu. Îl salut. Îmi răspunde. Şi începem discuţia despre snooker, normal. Mă uit peste umărului lui, coada se mărise. Cu promisiunea că vom continua data viitoare fiecare am plecat purtându-ne şacoşele în mâini şi fiecare gândurile.

De acum, Sandi, doar tu ai legătura! Dar Marius te va auzi oricum mereu. (Bogdan Savin, Prosport)

Citește și: