no author
Alina Mihai
1215 vizualizări 28 iul 2018

"De când am născut-o pe Zora, hernia mea ombilicală căpătată în sarcina cu Achim şi-a făcut de cap din ce în ce mai tare. De ce zic asta? Pentru că a devenit mai proeminentă şi a început să doară. Nu mereu, însă din ce în ce mai des. Azi un pic, mâine un pic şi eu, ce credeţi? Nimic! I-am dat IGNORE cu zâmbetul pe buze de fiecare dată, pentru că eu cred că pot, până în pânzele albe şi după, să fac asta. Deşi am fost prevenită de mai multe ori că trebuie să fac operaţia necesară pentru ca lucrurile să fie în regulă, eu nu şi nu. Între timp, am lăsat toate lucrurile să meargă normal: am muncit enorm, mi-am crescut copiii, i-am ridicat şi purtat în braţe pe amândoi fără restricţii (deşi Achim are acum aproape 21 de kilograme) şi mi-am văzut de viaţă, cum s-ar spune. La fel şi hernia. Până într-o zi...

A urmat o altă criză de durere şi, deşi aveam şi alte lucruri importante în program, am ajuns la Urgenţe. Am crezut că este tot apendicele, dar era hernia ombilicală. Paul m-a convins în sfârşit să programăm operaţia pe care o amânasem atâta vreme”, a povestit Jojo.

”Vă sfătuiesc sincer să mergeţi şi să interveniţi încă de la primele semne că ceva e în neregulă. Eu am intervenit totuşi la timp, pentru că se pot întâmplă lucruri mult mai rele, însă dacă aş fi fost mai puţin încăpăţânată şi aş fi acţionat mai repede, m-aş fi scutit de multă durere”, a precizat Jojo.

 

Citește și: