Alexandra Necsoiu
Alexandra Necsoiu
1227 vizualizări 9 ian 2019

Există o contradicţie între realitate şi credinţă, conform căreia tinerii nu sunt trişti, nu au de ce să fie supăraţi sau nu au motive să se simtă retraşi, potrivit psihologului Lenke Iuhoş. 

“Există îngrijorător de multe studii sociologice care arată că tinerii ar putea opta pentru suicid ca soluţie pentru problemele lor. Aceste probleme se întind în zona familială, socială, şcolară sau chiar individuală. O scenă clară, care poate duce copilul sau adolescentul cu gândul la moarte are următoarele elemente care apar de multe ori legate: abuzuri, conflicte în famile, standarde ridicate impuse de familie şi şcoală, dificultate de adaptare, de socializare, sentimentul de singurătate, neajutorarea, lipsa de speranţă, dificultăţi în rezolvarea problemelor, boli incurabile”, explică psihologul.

Semne că un copil are gânduri sinucigaşe. Nu trebuie ignorate!

Tentativele

O tentativă eşuată duce la consecinţe grave, aceasta fiind urmată de comportamente precum consumul de alcool sau ţigări, înfometarea, retragerea etc. Astfel, tânărul se va pregăti pentru o următoare încercare de suicid.

“Mulţi cred că, dacă adolescentul a trecut printr-o tentativă, din cauza experienţei dureroase, acesta nu va mai încerca a doua oară. Nu e chiar aşa de simplu de uitat. O tentativă anterioară eşuată duce în majoritatea cazurilor la consecinţe grave, în special din cauza amplificării frustrărilor generate de eşuare. După tentativele eşuate, pot apărea comportamente uşor observabile: consumul de substanţe, alcool sau ţigări, înfometarea, ieşirea în evidenţă reprezentată prin retragere sau euforie exagerată, de scurtă durată”, susţine Lenke Iuhoş.

Ameninţări

Mesajele cu un conţinut bizar care nuanţează moartea trebuie luate în serios de adulţi şi părinţi. ”Nu vreau să mai trăiesc!”, ”Nu mai pot aşa!” sunt doar câteva exemple.

„În primul rând, în niciun caz nu este acceptabilă gluma pe baza acestor afirmaţii. Aceeaşi importanţă are şi excluderea pedepsei pentru astfel de afirmaţii. În astfel de situaţii părinţii trebuie neapărat să ofere copilului suport prin comunicare şi prezenţă activă”, explică specialistul.

Izolarea

“Durerea se trăieşte în singurătate, iar singurătatea la copii duce la retragere faţă de prieteni. Durerea lor este atât de puternică încât ei se devalorizează nedorind să deranjeze, să solicite ajutor şi se retrag în lumea lor ascunsă. Refuză chiar să părăsească casa. Îşi caută răspunsuri. Negăsindu-le sau găsind nişte răspunsuri nerealiste, aceştia se gândesc la ce rost mai au să trăiască”, spune psihologul.

Citeşte continuarea pe CSID!

Foto: Hepta

Citește și: