Ce câștigăm prin organizarea referendumului pentru familie?

New Delhi, 6 septembrie 2018. Curtea Supremă din India stabilește ca „irațională, indezirabilă și vădit arbitrară” o hotărâre judecătorească veche din perioada colonială și cunoscută sub numele de secțiunea 377, potrivit căreia sexul homosexual era considerat o infracțiune nenaturală, încadrat juridic la infracționalitate. Instanța a decis că discriminarea pe baza orientării sexuale reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.

București, 10 septembrie 2018. Senatul României, prin votul a 107 senatori – cu excepția USR, a făcut ca propunerea legislativă de revizuire a Constituției care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și femeie să fie adoptată, astfel încât, la dorința Coaliției pentru Familie și a coaliției politice PSD+ALDE+UDMR la care se adaugă pe acest subiect alte două partide din opoziție – PMP și în număr foarte mare, PNL – să se concretizeze prin organizarea unui referendum propus pentru data de 7 octombrie. Un referendum care va costa circa 20 de milioane de euro și va fi plătit din fondul de rezervă a Guvernului României.

București, 17 septembrie 2018.Curtea Constituțională a României se va pronunța pentru a doua oară pe acest subiect, de data aceasta din perspectiva constituțională a conținutului referendumului. Prima dată, în iulie 2016, Curtea a constatat doar că demersul Coaliției pentru familie îndeplinește condițiile privind exercitarea inițiativei. Acum, judecătorii vor analiza dacă încalcă limitele revizuirii.

Pentru prima dată în istoria post-decembristă a României, prin recenta decizie parlamentară și după nenumărate discuții avute în ultimii doi ani în spațiul public, politicienii români decid că este momentul oportun să legifereze și să promoveze o inițiativă, chiar și cetățenească, de modificare prin limitare (din perspectivă juridică) a drepturilor și libertăților constituționale consfințite cetățenilor.

Inconștientă sau manipulată emotional, și poate chiar indiferentă la repercusiunile deciziei de a organiza un referendum pe o asemenea temă, majoritatea parlamentară nu consideră suficientă amploarea fenomenului de discriminare prin ură, limbaj violent și în foarte multe cazuri, prin violență fizică și abuz mental din România și că, în această perioadă tulbure la nivel social, cu mișcări de stradă, este nevoie de o nouă doză intoleranță și homofobie, care să împartă românii între buni și răi. Cu atât mai mult cu cât, rezultatul referendumului – în caz de succes, nu produce modificări de natură legislativă noțiunii de familie, aceasta fiind deja clar definită în Codul civil, ci doar restrângerea unor drepturi constituționale pentru o bună parte din cetățenii acestei țări.

Care este plus valoarea organizării referendumului și modificării Constituției în sensul dorit de inițiatori, este greu de specificat chiar și de către aceștia. Poate opri relația sentimentală dintre doi parteneri de același sex? Și interesează pe cineva – familie, prieteni, vecini – cum este definită noțiunea de familie în Constituție? Și atunci?

Singurul câștig imediat este cel al politicienilor care promovează inițiativa – beneficiul electoral: crește cota de popularitate a celor care doresc ca demersul să aibă succes. Totodată, subiectul fiind suținut și promovat de Biserica Ortodoxă Română, alianța BOR – partide tradiționale va fi mai unită ca niciodată. Din perspectiva alegerilor ce vor urma în 2019 și 2020, o implicare acum, pe subiectul BOR, este un avantaj și o monedă de schimb în viitorul apropiat al campaniilor electorale.

România 2018 , un pas înapoi în respectarea drepturilor omului

Printr-o modificare a noțiunii de familie din Constituție, în sensul limitării conceptului la căsătoria dintre un bărbat și o femeie, România s-ar îndepărta de trendul comunitar care promovează toleranța și respectarea drepturilor personale nepatrimoniale printre care și dreptul la viața privată și de familie, libertatea de gândire, de conștiință sau intimitatea persoanelor.

În jurisprudența comunitară, se fac progrese în sensul recunoașterii la scară cât mai largă în cadrul Uniunii a căsătoriei între persoane de același sex, denumită parteneriat înregistrat.

Reglementările Uniunii Europene lasă la latitudinea statelor membre să decidă dacă recunosc căsătoriile între persoane de același sex și toate drepturile corelative/ derivate ale partenerilor, care se nasc odată cu acest accept. Tocmai de aceea a apărut instutuția civilă a parteneriatului înregistrat, pentru a nu afecta și a nu se suprapune peste noțiunea de căsătorie, ci pentru a fi un concept de sine stătător și drept urmare, să poată fi inclus sau nu în legislațiile interne ale statelor membre.

Cu toate acestea, există anumite raporturi sociale ce fac obiectul reglementărilor comunitare, ca de exemplu cel privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, reglementat prin Directiva 2004/38/CE, care instituie drepturi și libertăți ale partenerilor înregistrați, ce trebuie respectate chiar și de către state membre care nu acceptă căsătoria persoanelor de același sex (instituția parteneriatului civil).

Un exemplu relevant pentru statul român este decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza care îi privește pe cetățeanul român Relu Adrian Coman și pe partenerul său de același sex, cetățeanul american Robert Clabourn Hamilton. Ca urmare a acestei decizii, statul român, care nu recunoaște parteneriatul civil, este obligat să respecte dreptul unui partener înregistrat. Mai exact, soțului de același sex, cetățean al altui stat chiar non-UE, va trebui să îi fie respectat dreptul de ședere în România, țară a cărui cetățean este celălalt soț de același sex.

Legile și politicile LGBT în Europa

În mai 2018, organizația internațională ILGA Europaa lansat indexul „Rainbow Europe 2018„, care clasifică 49 de state europene raportându-se la legile și politicile LGBT.

1. În topul respectării drepturilor omului și al egalității drepturilor, la un capăt, și al violării drepturilor omului și discriminare, la celălalt capăt, România se situează în partea de jos, cu un procent de 21%, alături de Lituania și Ucraina. La coada clasamentului se mai află Azerbaidjan (5%), Armenia (7%), Turcia (9%), Rusia (11%). Pe primele locuri sunt state precum Malta (91%), Belgia (79%), Norvegia (78%), Marea Britanie (73%);

2. În 15 dintre cele 49 de țări, căsătoriile între persoane de același sex sunt recunoscute: Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Malta, olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Marea Britanie (doar în anumite regiuni);

3. În 19 state este permis parteneriatul civil (drepturi asemănătoare căsătoriei): Andorra, Austria, Croația, Cipru, Finlanda, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovenia, Spania (în anumite regiuni), Elveția și Marea Britanie;

4. În 8 state, parteneriatul civil este permiscu drepturi limitate: Andorra, Belgia, Cehia, Estonia, Franța, Malta, Slovenia si Spania (în anumite regiuni).