Prima pagină » Puterea Gândului » De la Stoicikov la Duckadam, via Tusk

De la Stoicikov la Duckadam, via Tusk

Publicat: 11/01/2019, 20:09

Actualizat: 08/01/2020, 20:16

Am ascultat, în ultimele 24 de ore, comentarii mirobolante la ceremonialul de aseară de la Ateneul Român. (VÃ¡clav Havel găsise pentru țara lui un nume unor astfel de provincialisme – „cehăreală”).

România are, pentru șase luni, președinția Consiliului Uniunii Europene. Unii – dintre cei care încă nu s-au dumirit asupra diferenței dintre Consiliul Uniunii Europene și Consiliul European – s-au aripat până la Dumnezeu: vin pașalele de la Bruxelles în Românica, iar noi nu suntem în stare să ne plecăm până la moțul papucilor?!

Sau: ce frumos au vorbit liderii UE despre noi, ne-au dat lacrimile, uite cât contăm pentru ei! La fiecare rotație fac la fel. (Cine și-a putut închipui că vor folosi ceremonia de deschidere să ne injure de la ușa Ateneului?). Cu aceeași căldură s-a adresat bulgarilor Donald Tusk, președintele Consiliului European, în ianuarie anul trecut – acolo, firește, n-a încheiat cu Duckadam, ci cu Stoicikov.

Să nu ne facem mai multe iluzii decât putem duce. Floarea cea vestită a Uniunii Europene – Tajani, Tusk, Juncker – își vor termina mandatul pe 18 aprilie. (S-ar putea să-i regretăm, dacă ar fi să ne luăm după noile nume vehiculate la bursa lobby-urilor). România, „șefa Europei” până în iunie, nu decide nimic.

Și-apoi, nu ne-am decis noi ce facem cu noi, darmite cu un continent. Nu nepoate suspecta nimeni că am profita de poziție ca să întreprindem ceva în interesul nostru, fiindcă nu știm care e ăla.

Tags: donald tusk duckadam editorial lelia munteanu stoicikov

Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase