Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1782 vizualizări 13 mar 2019

Aflat, astăzi, la Botoşani, liderul PLUS s-a plâns auditoriului – ca o tânără şi neprihănită domnişoară, surprinsă de scârnavele fantasme ale bărbaţilor politici – că implicarea în fenomen, prin înfiinţarea PLUS, atrage după sine consecinţe riscante, atât pentru domnia sa cât şi pentru apropiaţi.

Surprins de crâncena realitatea, Cioloş pare, pur şi simplu, bulversat de faptul că „adversarii politici” recurg la murdare vorbe de ocări şi denigrare, fără a manifesta, în schimb, vreo urmă de interes vizavi de programul politic al Alianţei 2020 USR-PLUS.

Se plânge, amar, că i se reproşează „tot felul de lucruri”, că e atacat şi făcut în toate felurile (fără dovezi), fiind acuzat de nu se ştie ce relaţii cu nu se ştie ce servicii de informaţii, că e „ultranaţionalist” (de ce nu, poate că şi liber-schimbist), şi că se aşteaptă la multe alte lucruri care „o să iasă”, pe parcurs.  

Habar n-am dacă „noul intrat” în politica dâmboviţeană, Dacian Cioloş, mai are vreun frate geamăn, sau vreo doi, dintr-un grup de tripleţi, dar mie îmi face impresia că l-am mai văzut, totuşi, circulând pe o traiectorie secantă cu sfera acestei manifestări soioase, crude şi neserioase, care este, ce să vezi, politica noastră cea de toate zilele.

Ba, şi mai mult, la vremea respectivă, mi s-a părut că este chiar interesat, gata oricând să se bage la joc, să-şi facă nişte calcule, să sugereze mezalianţe – care n-ar fi stricat să se întâmple, ba dimpotrivă -, să seducă unele formaţiuni pentru ca, ulterior să le abandoneze, să lase întrebări fără răspuns şi probleme nerezolvate, la plecare, precum aceea privind alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, cu consecinţe care ne bântuie şi astăzi.

Aşa că nu-i înţeleg angoasele actuale, după trecutele trăiri.

Cât despre „tabloul 1”, „actul 2” – revenirea în politică -, geaba se plânge liderul PLUS că e supus, nitam-nisam, unei canonade de critici slobozite de duşmani, fără motiv.

În politică, la fel ca-n box, fiecare dă, cât, unde şi cum poate, în adversar, de când s-au aşezat ţările în democraţie.

Interesant este că, tocmai preopinentul le dă „duşmanilor” apă la moară, prin reacţii generate de unele întâmplări, deloc politice, deloc diplomatice, ba chiar violente şi fără maniere, lipsite de fineţurile necesare, pa care, altfel, le pretinde de la adversari.

Bunăoară, când Marius Oprea declara că PLUS a fost înregistrat cu ajutorul casei de avocatură „Iordache & Partners”, fondată de Alexandru Iordache, fost maior de Securitate şi coordonatorul anchetei penale la care a fost supus istoricul, în 1988, cu un an înainte de Revoluţie, Dacian Cioloş, în loc să lase loc de bună ziua, să ia notă, să promită - ca toţi „meseriaşii” - că va vedea, că se va interesa, că va cerceta, a făcut explozie, declanşând un scandal cât casa: „Asocierea numelui meu cu oameni pe care nu îi cunosc este un lucru mizerabil. La fel de mizerabilă este şi afirmaţia că ar exista o eminenţă cenuşie în spatele meu. (…) Având în vedere cât de mulţi români au colaborat sau au lucrat cu Securitatea, sigur se poate „demonstra” că există cel puţin o legătură între oricare dintre noi şi Securitate”, a răspuns, aproape isteric, Cioloş, reuşind să-şi pună în cap nu numai un jurnalist, ci şi pe „fiecare dintre noi, românii, aflaţi în legătură demonstrată cu Securitatea”.

Şi, ce să vezi, la doar câteva zile după spectacol, fiul maiorului Iordache îşi dă demisia din partid, iar Cioloş este nevoit să-şi ceară scuze tuturor românilor care n-au colaborat, vreodată, cu numita Securitate.

La fel s-a întâmplat în urmă cu trei-patru zile, atunci când Dacian Cioloş a sărit, fără plasă de siguranţă, în apărarea absolută a colaboratoarei sale din PLUS, Oana Bogdan, şi a spuselor sale despre „grup şi proprietate”.

Se pare că domnişoarei în cauză nu i-a spus nimeni până azi, că, odată intrată în politică, declaraţii şi filosofii pe care, în condiţii normale, de trăitor în mulţime, nu ţi le judecă nimeni prea aspru, fiind vorba de oarece percepţii personale, capătă o cu totul altă greutate, mai ales atunci când sunt enunţate de un politician tânăr, abia intrat în piaţă, strateg al unui partid încă necunoscut, dar cu un start ezitant.

Şi, după ce o susţine pe Bogdan până în pânzele albe, Cioloş află că, de ieri, fostul ministrul al Justiţiei, Raluca Prună, se „desparte categoric de partid”, şi că, astăzi, partidului anunţă că se dezice, cu totul, de respectivele idei: „Partidul PLUS consideră că proprietatea privată este de neatins. Partidul PLUS crede fără rezerve că dreptul la proprietate este un drept fundamental, care asigură premisele libertăţii”.

Astfel, eu cred că, în cazul liderului PLUS, e vorba doar despre un alint, atunci când se plânge că e atacat, el şi partidul său, mai ales după ce, în calitate de preşedinte, comiţi eroare după eroare.

O fi politica o damnată, dar cred, totuşi, că are potenţial.

Citește și: