Mihai Găinuşă
Mihai Găinuşă
684 vizualizări 27 dec 2018

Şi bineînţeles, întrebarea Grinch-ului firmei: iar e cozonac d-ăla italienesc naşpa, cu E-uri şi poşirca aia de vin pentru mahmureli indubitabile?

La vremea cadourilor din partea companiei, e şi momentul ideal să-ţi cunoşti toţi colegii.  Are, n-are omul treabă pe culoarul de lângă depozitul de cadouri, hop! îşi fac apariţia, ba un portar, ba femeia de serviciu, ba cutare de la depozit, despre care ştiai sigur că ieri era în medical. Umblă vorba despre cadouri, mai ceva ca avionul spaţial de la Virgin.

Pe unii colegi, care mai apar odată cu coşurile de Sărbători, îi ştii din vedere, că vin uneori şi în zilele de salariu. Dacă-i întrebi ce mai fac, spun că nu-şi mai văd capul de treburi. După care îi auzi povestind cu alţii pe la colţuri despre cât de scumpă e piaţa de Crăciun de la Viena, în comparaţie cu cea de la Praga. ”Şi duminică plec la Salzburg, dragă, e atât de obositor!...”

De alţii ai auzit, unii mai şefuleţi. Sunt cei care sunt plecaţi mereu în delegaţii de serviciu, bineînţeles cu bilete bussines class, din partea firmei. Uneori mai vezi şi tu secretarele cum cheamă curierul să le trimită câte-un plic, câte-o primă.

Iar de alţii n-ai auzit în viaţa ta. Asta se întâmplă, de obicei, dacă eşti boboc în companie sau lucrezi la TVR şu nu cunoşti cele mai tari pile. În general, rude de politicieni sau BKM-uri. Că tot vă plac denumirile pompoase în engleză pentru simple slujbe de şefi de birou. BKM e: Back Kiss Manager sau pupătorul oficial dorsal al şefului. Pot fi mai mulţi. Back-ul de Manager e încăpător.

De obicei, apar la sindrofia de acordare a cadourilor din parte firmei şi barosanii. Nu vin pentru cadou, ce să facă cu mizeriile alea? Să-şi murdărească interiorul de piele al limuzinelor de serviciu? Nooo, barosanii trec meteoric, cum trece ciobanul printre oi sau Becali prin vestiarul FCSB. Dar mă repet.

Pentru impresie. Să vadă muritorii de rând cine e Jedi-ul companiei. De la ”je dai şefu cadou?”.  În rest, are treburi prea importante pentru pământeni. Cum ar fi mic-dejunuri de afaceri, prânzuri de afaceri, cine caritabile. E o aură, aşa... a şefului care este ocupat până peste cap cu destinele firmei, cu pacea lumii şi rotaţia Terrei. Aiurea. Cine ştie pe unde le soileşte barosanul în timpul programului. Că nu vezi unul cu cearcăne şi stors de puteri de grijile instituţiei. Mai ales dacă e de stat. Toţi apar la şedinţe fresh, în formă de la sală şi cu hainele ţiplă. Cea ce înseamnă că nu dorm în ele, ci în pijamale, acasă sau pe la amante.

Dar revenind la frumosul obicei al coşurilor cadou, mult mai scumpe anul ăsta la stat decât la privat, mai există o categorie de angajaţi care prosperă de pe urma gestului de Moş Crăciun. Cei care au sarcina să împartă efectiv cadourile. Dacă nu se coboară şeful din Olimp pentru asta. Aceştia sunt, de obicei, secretare sau manageri adjuncţi. Ei îţi înmânează coşul cadou privindu-te adânc în ochi, răscolindu-ţi eul interior şi făcându-te să-ţi pui întrebări. Oare merit acest cadou? Ştie că m-am dat bolnav de patru ori anul ăsta? Bănuieşte că habar n-am ce trebuie eu să fac pe postul meu?

Fiţi fără grijă, secretarele ştiu tot. Oricum v-au sancţionat: au scos ciocolata bună din coşul vostru şi au pus-o la rude şi prieteni. Vinul vostru e acum cel tulbure, iar cozonacul are un colţ rupt, să intre aerul.

Dar ce contează? Oricum coşul-cadou o să-l faceţi şi voi cadou, nu? Cine consumă prostiile alea din el?

 

Citește și: