Iar eu, la rândul meu, nu intenţionez să organizez niciun fel de jocuri cu parti-pris pe temă. Doar că, la un moment dat, îţi piere cheful de orice fel de caterincă.
Aş fi înţeles, dacă, având de ales între Vasilescu şi Rică-fante-de-Obor, spre exemplu, ţara ar fi beneficiat, odată cu alegerea, şi de vreun oarecare profit; de altă perspectivă, de schimbarea paradigmei, cum ar veni. Pe când aşa, de vreme ce-ai acceptat-o pe Dăncilă, drept şefă a lui Vasilescu şi a lui Rică, în fruntea guvernului, îţi imaginezi că oricare dintre cei doi, ajunşi pe funcţia de ministru, ar fi tot din genă.
Ca-n povestea cu Guriţă Damatale, în ziua în care profesorul îl întreabă pe elevul cel nou:
- Ei, şi cum îţi spune, dragă?
- Mie, domnule? Îmi spune Guriţă Damatale!, răspunde, prompt elevul.
- Vasilescu! Da’ matale?!, răspunde şi profesorul, la fel de iute.
- Damatale!”, zice, iar, elevul, privindu-l fix pe dascăl.
- Vasilescu! Da’ matale?”, repetă profesorul, oarecum descumpănit.
- Damatale!”
- Da’ matale?!
- Damatale!”. Şi, tot aşa, la infinit, până trece guvernarea.
Fix, la fel cu Vasileasca noastră, propusă la foc automat pentru o funcţie de ministru, oricare ar fi portofoliul de ocupat.
Crede Klaus Iohannis că, oricare ar veni la post, va fi un profesionist, un cetăţean, un pesedist mai performant decât modelul ”Dăncilă-Vasilescu”, în condiţiile în care, chiar dacă ar putea fi, s-ar trezi cu şaua lui Dragnea, în secunda doi, pe şale?
Ar putea împărţi, un altul, ”drepturile” în teritoriu, mai judicios/cuviincios/profesionist decât o cere partidul, câtă vreme e limpede că banii pentru baroni/primari, administraţie locală, trimişi de la puşculiţa ”Bugetului de Stat”, constituie cea mai a dracului afacere în mâna staff-ului PSD
Asculţi şi faci ce zice şefu’, te angajezi că munceşti pe rupte în campanie, primeşti fonduri. Dacă nu, nu!!
Păi, ce? Asta ţine de titularul de portofoliu, fie că-l cheamă pe el Georgescu, Ionescu ori Vasilescu, sau ţine de Dragnea, influenţat, uneori, de ”geniul economic” al lui Vâlcov?!
Şi atunci, dacă vezi că pesediştilor le sare acul pe vinil cu… ”Vasilescu…”, ”Vasilescu…”, ”Vasilescu…”, tu te pui la valoarea lor?!
A, că Olguţa Vasilescu ”nu are experienţa în materie necesară promovării şi gestionării politicilor publice guvernamentale la nivel naţional în domeniul complex al dezvoltării regionale şi administraţiei publice”; că, în calitate de ministru al Muncii, a excelat printr-o accentuată lipsă de transparenţă în relaţia cu societatea civilă şi în procesul de dialog social; că la astea s-au mai adăugat şi: ”declaraţiile controversate, atacuri la persoană virulente, limbaj inadecvat, folosit în comunicările publice, presiuni pe justiţiei, reţinute inclusiv de către Consiliul Superior al Magistraturii”, după cum îşi motivează respingerea preşedintele Iohannis, ştiam cu toţii.
Întrebarea e: câţi dintre pesediştii ”pasibili” de a fi numiţi în locul lui Vasilescu se vor exprima altfel - şi o spun, din nou: chiar dacă ar putea să o facă?
Războiul e pe viaţă şi pe moarte. În curte la Kiseleff nu mai e loc de prizonieri. Nici măcar pentru defectorii din trupa casei. Nimeni nu mai poartă mânuşi - toţi operează ca ”doctorul Politi”: cu mâinile murdare.
Şi cum ar putea fi altfel când, în doar doi ani, din cauza prea multelor promisiuni - destule, fără acoperire - făcute în campanie, a greşelilor repetate şi a urmăririi cu vehemenţă, în general, a propriului interes, social-democraţii au pierdut peste 20 de procente? Cine le-ar mai acordă vreun credit, mai ales dacă le-ar trece prin cap să-nmoaie, chiar acum, strocul, la barcă?
În consecinţă, după ce ai numit, tu, preşedinte, trei premieri la rând, când şi cum a vrut liderul PSD, fără multe scrupule şi ”analize de impact” social şi cât n-ai crâcnit în tot timpul în care, prin schimbarea repetată a şefilor de guvern - implicit a guvernelor arondate - PSD a arătat încotro va trage targa ţării pe uscat - iar asta chiar i-a reuşit - ce rost a mai avut, altul decât cel electoral, să-i pui talpă Vasileascăi?
De ambiţie prezidenţială? Din orgoliu târziu? Sau de ce?!
Păi, n-ar fi fost, oare, mult mai bine, să-i fi lăsat să-şi dea ei, singuri, cu Olguţa-n cap, şi la Dezvoltare, la fel ca la Muncă? Să mai vorbească ea, cu umorul ei inegalabil, în frangleză, cum a mai vorbit? Să mai debiteze ea vreo două-trei inteligenţe, pe măsura ăleia cu ”gazarea şi curajul nemţilor”, ca să arate ţării, Europei, Lumii, până unde pot ajunge cadre din PSD?! Iar la urmă, lumea să gândească şi să spună: ai văzut, preşedintele, mai deştept, a cedat…
Dar acum, gata, e târziu, a fugit puiul cu aţa. Ce să-i mai faci? Că la orgolii-degeaba suntem, toţi, o apă şi-un pământ!
Citește și:
