Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
5864 vizualizări 11 iul 2018

“A fost un schimb de mesaje în care i-am transmis că se bucură în continuare de încrederea şi de sprijinul nostru. I-am spus, de asemenea, că USR are uşile deschise pentru domnia sa, în măsura în care va considera necesar să intre în politică şi i-am spus asta pentru că Laura Codruţa Kovesi este un simbol al luptei anticorupţie” a povestit Barna.

Reacţia liderului userist mi-a dovedit, o dată în plus, că onor salvatorii neamului nu vor/nu pot salva pe nimeni – cu atât mai puţin ţara - întrucât n-au cu cine.

Cu alte cuvinte, Barna reiterează astăzi comportamentul lui Nicuşor Dan din finalul lui 2016, prima parte a lui 2017, care încerca o lovitură de imagine, prin cooptarea lui Dacian Cioloş în echipa sa.

De când s-a făcut partid, USB/USR nu a dorit să salveze ceva/pe cineva anume (eventual, Bucureştiul, prin negocieri cu PNL, poate ţara, printr-o strategie comună a opoziţiei) afară de orgoliile celor ce compun formaţiunea politică în discuţie, fapt care a şi dus la pulverizarea coeziunii, în diversitate, a Uniunii.

Dar mai ales a opoziţiei, să-i spunem, de dreapta.

Nu vreau să supăr/jignesc pe nimeni, dar, folosind, totuşi, un eufemism, remarc că e la mintea cocoşului certitudinea că niciuna dintre aceste formaţiuni de matineu (devenit ca atare chiar şi PNL, aflat în epoca Gorghiu-Turcan-Orban) nu poate da, de una singură, preşedintele – astăzi, după revocarea lui Kovesi, apărând probleme de această natură chiar şi în cazul lui Iohannis.   

Rememorând, PNL îl susţine, declarat, pe actualul preşedinte, pentru încă un mandat la Cotroceni; România Împreună, probabil, pe Cioloş; PMP se mai gândeşte; iar USR, ca manifestare disperată a încercării de autosalvare, îi face avansuri politice lui Kovesi, crezând că atare „locomotivă” – politică, desigur - îi va ridica zestrea de procente de la 7-8, câte are în prezent, undeva la peste 14-15.

Şi toate astea, fără să-i treacă vreun moment, prin cap, liderului userist, că: unu – numai de politică nu-i mai arde, astăzi, Codruţei: doi – fosta şefă DNA tocmai şi-a organizat calendarul, declarând că vrea să se întoarcă la DIICOT Sibiu, ca simplu procuror, unde a şi retrimis-o CSM, azi, de unde a şi adus-o Augustin Lazăr, la Parchetul General; trei – PSD va continua să o desfiinţeze, pur şi simplu; patru - decât o nouă şi inutilă răbufnire de orgoliu, pierdută prin supapa USR - precum acelea care au adus-o pe Firea la Bucureşti şi partidul lui Dragnea, în întreaga ţară - ar fi mult mai bine ca, împreună cu toate formaţiunile de opoziţie, să-şi pună minţile la un loc, să „ventileze idei”, vorba unui fost ministru al Apărării şi să-şi fixeze un candidat unic la preşedinţie, pentru 2019, eventual, o formă de coalizare, în vederea parlamentarelor din 2020.

Iar asta cât se poate de repede şi de coerent, în măsura în care USR şi partidul lui Cioloş vor să mai salveze şi altceva, decât propriul şezut.

Mă tem, însă, că la modul la care intenţionează URS (poate şi Cioloş) să facă politici coerente – fiind prima formaţiune care l-a atacat, fără menajamente, pe Iohannis; reproşându-i că a fost „prea elegant” respectând Constituţia, atunci când a revocat-o pe Kovesi - e posibil să înregistrăm, în 2019, la Cotroceni, cel de-al doilea preşedinte PSD, după Ion Iliescu…

Citește și: