Dejun la Élysée. Un poem în proză

Profund impresionante ceremoniile legate de Centenarul Armistițiului, la Paris, dovedind măreția unei națiuni. (Nu cred că președintele Franței și-ar compara vreodată țara cu o savarină și nu doar fiindcă e un om foarte instruit).

Cei aproximativ 70 de șefi de stat și de guvern prezenți astăzi la Arcul de Triumf, lângă mormântul Soldatului Necunoscut, au fost invitați de Emmanuel Macron la un dejun în Palatul Élysée.

Ce-aș putea scrie ca să-l intereseze și pe președintele Iohannis? Las geopolitica pe seama cui o pricepe și-o dau în gastronomie, cu ajutorul lui Dumas (Tatăl!), autorul unui op mai puțin citit, dar nu mai puțin palpitant, „Marele dicționar de artă culinară”.

De subliniat că bucătarul-șef al Palatului Élysée e, firește, o somitate în materie – Guillaume Gomez (povestea dimineață pe Twitter că a intrat în bucătărie la ora 7 pentru dejunul de la 14).

Ce-o fi fost pe masa liderilor lumii? Nu pot decât să fabulez livresc, trăgând cu ochiul în tomul lui Alexandre Dumas.

Un poem în proză, „de la pere la brânză”: pateuri din limbi de privighetoare, pateuri din limbi de păun, pateuri din limbi de corb, pateuri din limbi de papagal, stridii de Ostende (care nu se mănâncă decât în lunile care conțin litera „r”), calcan cu unt negru, supă din cuiburi de rândunică, găinușă de Mans, jeleu de cocoș, prepelițe tapetate cu trufe și umplute cu grauri, potârnichi roșii, curcan parfumat cu sturz după rețeta marchizului de Cussy, fazan cu umplutură de becațe („care nu poate fi adus la masă decât în pas de procesiune”), toate stropite cu vinuri de Bordeaux sau Bourgogne.

Cu cofeturile și zaharicalele de la Élysée rămâne să ne îndoape președintele Iohannis, într-o alocuțiune, ca să fim îndopați.