Ce mai chichirez gâlceava?

Stă lumea strânsă ciopor la căpătâi și cântă mortu (cine-a fost el la viața lui, ce-a vrut, ce-a făcut, ce n-a apucat să facă, ce-a-nțeles din ce-a trăit):

Bă, Doamne, ce ți-am făcut/ de nivelu ne-a scăzut/ au, nu vrea Klaos s-achieseze/ s-o lase să guverneze/ pă Dăncilă bahtalea/ cu Vlasov pă lângă ea/ să dea pibu-n dichilea/ să mănânce gura mea!/ Vai, de ce ești tu dușmăniu/ și te porți șoșoi zbanghiu?/ Păi, foaie verde de robor/ și-un recurs compensator/ motomanga ce-am avut/ că-s diliu și te-am perdut…?

În loc să lase țara liniștită, întinsă pă catafalc, Olguța – mama la bugetari și la pensionari – se ia-n gură cu un băiat de la penele, unu Cîțu – omu lu’ Orban, flebețea lui, puterea lui, inima lui, sufletu lui.

Aici e decât două vești – una proastă și alta foarte bună. Aia nașparlie e că Olguța zice că a zis Cîțu că, în 2020, dacă ia puterea cu tot neamu’ lui de liberali, „programele în sprijinul bolnavilor, mamelor, copiilor, pensionarilor, agricultorilor, angajaților și angajatorilor etc, TOATE, vor fi stopate!”. Ăla se jură că n-a zis. Vestea bună e că pesediștii, jmecheri, pleacă de la guvernare și lasă opoziția să ne cânte veșnica pomenire.