Iran: de la „Moarte Americii!” la „Moarte asupritorului, fie că e Șah sau Lider Suprem!”

E nevoie de multă precauție să navighezi, zilele acestea, între propaganda oficială de la Tehran și propaganda rețelelor Opoziției.

Cert este că, după câteva zile – care au coincis cu funeraliile generalului Suleimani, când în Iran s-a auzit din nou sloganul „Marg bar Amrika” (Moarte Americii), ieri comemorările celor 176 de victime ale zborului PS752 din 8 ianuarie s-au transformat în proteste anti-regim. Astfel încât – reținut pentru vreo trei ore sub învinuirea de incitare la revoltă – ambasadorul Marii Britanii la Tehran a putut să argumenteze că participa la priveghi și nu la proteste.

Dacă declarațiile președintelui Trump – mai ales cea referitoare la atacarea unor ținte culturale – i-a unit pe iranieni (care la sfârșitul lui 2019 stătuseră șase săptămâni în stradă, cerând schimbarea Puterii), recunoașterea doborârii din greșeală a avionului de către Liderul Suprem, Ayatollahul Khamenei, de președintele Hassan Ruhani, ba chiar și de șefii Gărzilor Revoluționare (lucru nemaintâlnit) a stârnit mânia publică și a reaprins scânteia revoltelor.

Cum se întâmplă de regulă, mișcările au pornit din universități. La început, din Universitatea Amir Kabir (Politehnica din Tehran), unde studenții au pactizat repede cu cetățenii din strada Hafez. Apoi, valul revoltei s-a întins la Universitatea Tehnologică Sharif, al cărei sediu e lângă Turnul Azadi (al Libertății), un simbol al Capitalei, apoi la Universitatea de Științe Umaniste Allameh Tabataba’i, o fortăreață a liberalismului. Foarte curând, au început proteste și la Universitatea de Medicină și Farmacie din Hamedan (străvechiul oraș-capitală al provinciei cu același nume), și în nordul țării, la Univesitatea din Babol. La scurtă vreme, oameni din Lahijan, Sanandaj, Isfahan, Mashhad, Shiraz au ieșit și ei din case.

S-a scandat de la „Moarte Dictatorului!”, „Marele Lider e o rusine!”, până la „Jos teocrația!”, „Moarte opresorului, fie că e Șah sau Lider Suprem!” și „Dictatorule, gardieni ai revoluției, voi sunteți ISIS-ul nostru!”.

Au fost invocate sutele de morți de la revoltele din noiembrie anul trecut și s-au repus pe tapet revendicările de atunci: un Iran liber, democratic și progresist consecință a unor alegeri libere, separarea religiei de Stat, egalitate de gen, autonomie pentru grupurile entice oprimate, abolirea pedespsei cu moartea.

Autoritățile au ripostat cu gaze lacrimogene.

Tragedia aviatică din 8 ianuarie a însuflețit protestele și, probabil, le vor ține vii până în a doua jumătate a lunii februarie când sunt programate alegerile parlamentare.

Două primejdii îi pândesc pe cei din stradă: contra-manifestațiile, în care regimul e expert, și – din umbră – ceea ce Giuliano da Empoli numește „inginerii haosului”.

Sursa foto: ncr-iran.org