Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1743 vizualizări 15 apr 2018

E foarte interesant că mai există, la această oră, oameni de fotbal şi comentatori ai fenomenului, care, profitând de episodul violent din tribunele stadionului, vituperează extrem, înţelegând să desfiinţeze un meci cinstit, un meci frumos, prin simbolurile lui, organizat pe Naţional Arena, între două echipe de tradiţie ale fotbalului românesc.

Înţeleg frustrările multor apropiaţi ai echipei FCSB (dar nu numai), nemulţumiţi şi întărâtaţi de faptul că CSA Steaua şi Academia Rapid, două echipe din Liga a IV-a, există şi aduc la stadion peste 35.000 de spectatori, asistenţă neegalată în campionat de fanii a două treimi din echipele de Liga I, la un loc, în tot sezonul.

Dar frustrările sunt una, iar onestitatea, chiar deontologia profesională, în cazul jurnaliştilor şi comentatorilor sportivi, este cu totul şi cu totul altceva.

Pentru că mi se pare absolut incorect să „ocărăşti” tot ce a însemnat acest meci, din cauza unui episod de violenţă, dar să nu iei în discuţie, niciun moment, lipsa măsurilor de securitate, situaţie care a făcut posibilă declanşarea violenţelor în câteva zeci de secunde.

Iar această „zonă de (in)securitate” a rămas descoperită din vina organizatorilor, a firmelor de pază şi a Jandarmeriei, ai cărei oameni au înţeles să dreagă busuiocul printr-o intervenţie disproporţionată, periculoasă şi anacronică, în ultimă instanţă lamentabilă.

Întrucât, nu văd o justificare a intervenţiei cu gaze lacrimogene, într-un sector în care se aflau, inclusiv, bătrâni, femei şi copii, lipsiţi de protecţie şi posibilitate de refugiu.

Mai mult, explicaţiile purtătorului de cuvânt al Jandarmeriei, Georgian Enache, cu referire la necesitate unei astfel de intervenţii în scopul salvării, în primul rând, a copiilor, de la posibile accidente, a părut, cel puţin, ridicolă. Cum să le explici unor puşti/puştoaice de 5-7 ani, că au fost „intoxicaţi” cu gaz, pentru a nu fi loviţi?

„Nu putem folosi alte mijloace de violenţă, care ar putea produce răniri persoanelor. E primul mijloc cu care se acţionează. Există o gradualitate a folosirii forţei şi aceasta este prima etapă (gazele lacrimogene - n.a.)”, a explicat Enache.

Cum s-ar spune, să-i „asfixiem” pe nevinovaţi, ca să nu-i rănim pe demenţi. O prosteală mai mare n-am auzit. Oare jandarmii nu mai au discernământ? Nu mai au forţă? Nu mai au curajul necesar pentru a imobiliza câteva zeci de instigatori/generatori de violenţă în tribune, cu ajutorul muşchilor de oţel?

Sau îşi păstrează forţele intacte pentru a-i sălta din stradă pe muţii care scandează lozinci împotriva politicienilor şi pe surzii care nu se sperie de urletele lor de luptă?

Ca să nu mai vorbim de faptul că înaintea partidei, care presupunea, totuşi, un risc important de securitate (poate nu mai putem înţelege asta), Jandarmeria dăduse asigurări că e pregătită pentru eveniment şi că luase, deja, măsurile necesare pentru ca totul să se desfăşoare în bune condiţiuni. Doar că, la stadion, nimeni nu se gândise să ia măsura imperios necesară de a separa grupurile „adverse” de fani şi nici nu închisese accesul spectatorilor către terenul de joc.

„Oamenii trebuie să se simtă în siguranţă, trebuie să facem eforturi pentru a le oferi această siguranţă. Oamenii de bun-simţ, care participă, pot da o lecţie şi împreună cu noi, putem să facem eforturi, astfel încât acest gen de persoane violente să nu mai aibă ce căuta la stadion”, a mai spus Enache.

Şi, adică, în ce fel „împreună”? Se vor înfiinţa echipe mixte jandarmi – oameni de bun-simţ, unii cu gaze, alţii cu batiste la nas şi ochelari de protecţie, care vor face baricadă împotriva huliganilor, vechi în poveste de când fotbalul, şi pe care, Jandarmeria, singură, nu-i poate pune cu botul pe labe?!

Sau cum?

Citește și: