Culisele întâlnirii Donald-Klaus: Un agent Secret Service a leșinat, alți doi au căzut în șemineu. După Groenlanda urmează Sfinxul

Vizita la Spitalul Happy Days din Washington îi dăduse mari bătăi de cap. Sfătuit să renunțe la pijamalele de protocol în favoarea unora cu steagul american, Klaus alesese o variantă de compromis: pantaloni albi călcați la dungă și bluză cu sigla emisiunii TV Ucenicul – The Apprentice.

După ce reporterii plecară din Salonul de Reanimare Oval, președintele Donald îi puse oaspetelui său perfuzii cu gaze de șist (un medicament cu efect psihotrop aflat în perioada de testare).

Pe urmă intră direct în miezul problemei.

― O să fiu sincer cu tine, prietene. I-am analizat pe contracandidații tăi. De departe ești cel mai nimerit.

― Mulțumesc.

― Nu mie să-mi mulțumești. Mulțumește-i Vioricăi și lui Dan. Greu de găsit alții mai slabi. Niște comuniști. Să se ia de mână cu Angela, Justin și Emmanuel.

― Îmi place că ai simțul umorului, Donald. Sper să râzi și la gluma mea.

― Care glumă?!

Șeful Statului Paralel își suflecă mâneca bluzei de pijama lăsând să i se vadă portretul Melaniei tatuat cu vopsea lavabilă.

― I love America! You have a lot of classy chicks.

Deloc surprins, Donald zâmbi ca la un banc cu mexicani incluși în programul Visa Waiver. Își dădu jos pantalonii și-i arătă lui Klaus tatuajul său: un avion F16 cu însemnele Forțelor Aeriene Române.

Undeva lângă ușă, agentul Secret Service leșină pe fondul unei crize de glicemie. Nimeni nu schiță vreun gest.

― Am prins mesajul, îi spuse Klaus în timp ce gazda își strânse cureaua de la pantaloni. Imediat după ce pleacă Viorica din fruntea spitalului luăm încă zece avioane F16. Numai să fie Euro 6, să putem circula cu ele și prin centrul Europei.

― Propaganda cu încălzirea globală este un mare bullshit, prietene. Eu merg prin spital cu trotinetă diesel Euro 4. Mi-a dat-o Mary, șefa de la General Motors. Melania e foarte supărată. O înțeleg, peste tot e numai fum negru. Duhnește a motorină până și lenjeria de pat… Prietene, avem rezerve uriașe de petrol și gaze. U-ri-a-șe! Trebuie să le consumăm. Cui să le vând? Rușilor?! Apropo, le-am dat polonezilor gaze pentru spitalul lor. Îți fac și ție un preț bun, dacă vrei.

Președintele Donald scoase din buzunar un avion de hârtie și-i făcu vânt spre fereastră. Klaus îl urmări fascinat. Își imagină că avionul lansează în curtea spitalului afișe electorale cu Viorica și Dan în ipostaze compromițătoare (spre exemplu, cumpărând rachete S-400 de la ruși).

Agentul Secret Service care leșinase se ridică, în sfârșit. Părea buimac. Își verifică revolverul Glock de 9 mm. Trase un foc în șemineu, vertical pe coșul de fum, iar după câteva secunde se auzi o bufnitură. Colegul său aflat pe acoperișul clădirii căzuse în gol ca un sac de cartofi. Din nou, Klaus îl ignoră complet.

Melania intră pe neașteptate și-i strecură soțului un bilețel. Era echipată de jogging și ținea în lesă un pitbull cu capul mare și fundul mic. Animalul îl mușcă pe Klaus înainte de a ieși cu stăpâna, iar bărbatul își înăbuși cu greu urletul de durere.

Probabil câinele fusese dresat să-l provoace, își spuse plin de mânie.

Pe urmă se liniști subit când Donald îi întinse o bluză de pijama albă cu inscripția „Let’s do it again!”.

― Cadou din partea mea, Klaus. Te-aș întreba ceva, dacă nu te deranjează.

― Deloc!

― În afară de videochat, cu ce-i puteți ajuta voi pe americani, efectiv?

― Lista e foarte lungă. Dă-mi voie să enumăr: Deveselu, Kogălniceanu, Afganistan, avioane F16, rețeaua 5G, specialiști IT, rachete Patriot, agenți și expertiză în Orientul Mijlociu, petrol și gaze, Marea Neagră, nudiști, Vama Veche, ruși, Cernavodă. Și legislație cinstită, dar favorabilă pentru investitori. Nu în ultimul rând, piramida energetică din Munții Bucegi.

― Care piramidă, bro?

― Cum, nu știi?!

― Nu…

― Nu te-au informat pacienții de la NSA?!

― Habar n-am. Zi-i mai repede!

Agentul Secret Service căzut în șemineu se ridică dintre lemne, se scutură de funingine, își aprinse țigara și pufăi. Îl dureau oasele.

Klaus îl privi suspicios. Se temea să nu-l muște mai tare decât pitbull-ul Melaniei.

― Lasă-l pe agent, îi spuse Donald. E cuminte. Zi-mi despre piramidă.

― Mda… OK. Deci în fiecare an pe 28 octombrie, fix la asfințit, razele blânde ale soarelui formează o piramidă deasupra Sfinxului de pe platoul Bucegi…

― Aha. Și?

― Și dacă în momentul ăla ești femeie și te afli acolo, piramida îți stimulează puternic punctul G. Te duce practic la extaz.

― Fa-bu-los! Foarte tare! Am să-i povestesc Melaniei… Și dacă ești bărbat? Devii mai potent?

― Eu n-am simțit nimic, deși am urcat trei ani la rând cu bicicleta și de două ori cu schiurile. Se spune că energia cosmică generată în zona piramidei te face să devii vizionar. Să ghicești viitorul!

― Fantastic! Ai vreun caz concret? M-ar încânta o confimare.

― Sigur că da… Consilierul meu pe probleme de politică externă a fost la Sfinx în 2018. Mi-a spus încă de atunci despre vizita la Casa Albă în august 2019. Unde urmează să discutăm, la mișto, despre vize. Iar doi agenți de la Secret Service or să cadă prin coșul de la șemineu.

― Greșit! A picat doar unul!

Nici nu apucă să-și termine fraza când în spatele lui se auzi o altă bufnitură. Al doilea agent tocmai se prăbușise în gol.

Bărbatul se ridică instantaneu, se șterse de funingine pe față și-i înmână lui Donald un mesaj urgent. Președintele îl citi cu voce:

― Mai sunt două locuri libere la Sfinx pentru 28 noiembrie 2019, orele 16:30. Rezervare la Klaus.

Șeful spitalului din Washigton se uită, sceptic, în ochii oaspetelui său.

― Crezi c-o să aflu, acolo la Sfinx, cine câștigă prezidențialele din 2020?

― Cum mă vezi și cum te văd! îi răspunse Klaus.

― OK atunci. Cât mă costă Sfinxul ăla, prietene?

(va urma)