Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2872 vizualizări 12 feb 2018

Cel mai recent conflict se află acum în faza în care toate părţile îşi clamează victoria.

După incidentele israeliano-siriano-iranian din 10 februarie, rămăseseră în suspensie două întrebări esenţiale.

La a doua întrebare, presa din Israel a oferit răspunsul: preşedintele Putin şi premierul Netanyahu au purtat convorbirea telefonică după cel de-al doilea asalt al aviaţiei israeliene, înaintea unui al treilea care fusese preconizat. Discuţia celor doi a fost extrem de tensionată, ni se spune, dar a avut ca urmare calmarea situaţiei. De câte ori va mai dori Ţarul de la Kremlin – care are controlul în Orientul Mijlociu - să aplaneze lucrurile?

Ciudat e că, în lapidarul comunicat, Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, n-a amintit nimic despre drona iraniană care israelienii spun că ar fi declanşat conflictul. Analişti militari din zonă au mers până într-acolo încât au îmbrăţişat punctul de vedere al regimului de la Tehran: n-a existat nici o dronă.

În media arabă, cea mai verosimilă variantă (între numeroase altele fanteziste) despre ceea ce s-a petrecut e aceea că isralienii ar fi căzut într-o capcană. Pe scurt, s-a ales ziua de 10 februarie, pentru că la Tehran se aniversau 39 de ani de la victoria Revoluţiei Islamice, iar aproximativ 15.000 de soldaţi sirieni (inclusiv unităţi speciale iraniene şi ale Hizballah, se eliberaseră după ce reuşiseră să cureţe un teritoriu de 1.200 kilometri pătraţi de luptătorii autointitulatului Stat Islamic). Sistemul sirian de apărare antiaeriană a fost pus în alertă maximă, apoi i s-a dat drumul dronei, ca să atragă răspunsul israelian şi să-şi câştige trofeul, acel F-16I, pentru a demonstra că puterea de la Ierusalim nu mai e deloc invulnerabilă, augmentând acţiunea cu ameninţările liderului Hizballah, Hassan Nasrallah, care cu emfaza-i binecunoscută a declarat că aliaţii (Siria, Hizballah şi Iranul care stă în spatele amândorura) e gata de război şi va deschide un nou front de luptă, de la Naqura până la Înălţimile Golan, adică din sudul Libanului în sudul Siriei, clamând “o nouă eră strategică”.

Nu trebuie uitat însă că războiul din Siria nu s-a sfârşit. Pe de altă parte, cum îi mărturisea analistului Ben Caspit un înalt oficial al Tzahal, “Assad ştie că, în ciuda tuturor lucrurilor, e încă vulnerabil, iar Israelul nu e o coaliţie oarecare de bande rebele de amatori. N-avem nici o intenţie de a ceda şi nici o intenţie de a a permite Iranului să se stabilească în Siria sau să-şi pună la punct rachetele şi proiectele de rachete. Punct!”.

Adevărata problemă a premierului Netanyahu pare a fi – paradoxal, având în vedere relaţia de frăţie cu preşedintele Donald J. Trump – tocmai umbrela americană. Politica incoerentă a preşedintelui Statelor Unite în Orientul Mijlociu, iscă temerea că umbrela s-ar putea să nu se deschidă la timp.  

Apropo, Rex Tillerson întreprinde zilele acestea un nou turneu în Orientul Mijlociu (Iordania, Turcia, Egipt, Kuweit, Liban), care ocoleşte Ierusalimul.

Citește și: