Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2228 vizualizări 13 aug 2019

Cazul Caracal a început să facă bule. Tragedia e folosită politic, aruncată maselor ca un chewing gum.

Subtitlul unui excelent editorial din The Economist (”Arta minciunii”, 10 septembrie 2016), sună aşa: ”Politicienii au minţit totdeauna. Contează dacă abandonează tot adevărul?”.

Caracal, această pleaşcă emoţională tocmai bună de manipulat, nu putea scăpa politrucilor noştri, cu câteva luni înaintea startului pentru Cotroceni.

Pe modelul instituţiilor, partidele aruncă vina unele în sediul altora. Prezidenţiabilii lăcrămează şi se indignează.

Subiectul trebuie ţinut în viaţă cel puţin încă patru luni şi nu trebuie extins. Adevărul (rostit pe sfert) trebuie înghiţit, cadavrele nu trebuie îngropate, ca să aibă campania electorală pe ce să joace tontoroiul.

Ce le scapă marilor strategi e că, legic – o spune un psihosociolog de marcă, Jean-Noël Kapferer – ”uriaşa gumă de mestecat colectivă îşi pierde inevitabil savoarea”. Dacă lipseşte abilitatea de a fi injectat cu  arome noi, subiectul va dispărea în clarobscurul din care a apărut: vechea şi  fructuoasa cârdăşie dintre interlopi, poliţişti, procurori, judecători, politicieni.

Citește și: