no author
Departamentul Social - Mediafax
5562 vizualizări 31 ian 2019

Jurnalistul Ion Cristoiu analizează, pe blogul său, scandalul dintre Guvern - prin Ministerul Apărării Naţionale - şi preşedintele Klaus Iohannis, pentru prelungirea mandatului şefului Staului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă.

Redăm integral articolul publicat de Ion Cristoiu miercuri:

”E deja cunoscut opiniei publice Scandalul zis şi al Şefului Statului Major General al Armatei Române. Pentru o mai mare concizie îi vom spune Marele Stat Major. Nicolae Ciucă a împlinit patru ani de cînd e în fruntea bucatelor de la Popota de lux care e Marele Stat Major. Nicolae Ciucă s-a afirmat în mandatul său doar ca un ins care nu ştie să-şi ţină gura, lucru mai rar la militari, chiar şi la cei de teapa lui Moş Teacă. În 2017, Nicolae Ciucă a declanşat ditamai Scandalul anunţînd la manevrele de la Smîrdan în premieră că România va achiziţiona Rachete Patriot de la americani. Gestul era neobişnuit. Un asemene anunţ se face de către premier sau de către Ministrul Apărării Naţionale. Nicolae Ciucă, încălcînd orice regulă, inclusiv a bunului-simţ, pune Guvernul, Coaliţia de Guvernare într-o situaţie penibilă. Pe drept cuvînt la vremea respectivă, premierul Sorin Grindeanu şi-a exprimat nemulţumirea în deschiderea şedinţei de guvern:

”Un ultim lucru, ca şi precizarea legată de dumneavoastră, echipa mea. Nu-mi doresc - şi am şi cerut să se facă o inventariere - ca altcineva decît cei care sunt titularii pe posturi să discute despre lucruri care ţin de alte ministere. Nu vreau să aflu despre investiţii la Ministerul Apărării decît din declaraţii ale ministrului Apărării. Sîntem clari?!”

Într-o ţară normală iniţiative dintre acestea se plătesc cu demisia. Lui Nicolae Ciucă nu i s-a întîmplat nimic.

Potrivit Legii 46/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, art. 39, alin 5, mandatul Şefului Marelui Stat Major e de patru ani, cu posibilitatea de prelungire pentru o perioadă de un an. Şi în cazul Şefului MSJ îşi spune cuvîntul procedura dublei chei din relaţia Guvern - Preşedinţie. În cazul desemnări unui nou Şef de Stat Major, ministrul Apărării Naţionale propune. Numirea e făcută de preşedinte. Se înţelege, chiar şi de către persoanele care pricep mai greu precum Klaus Iohannis, că prelungirea mandatului cu un an se face tot la propunerea Ministrului Apărării Naţionale.

Tradiţia postdecembristă e ca şeful Marelui Stat Major să plece la încheierea mandatului. Prelungirea cu an e fără rost şi mai ales periculoasă. Funcţia revine generalilor Armatei Române. E bine pentru sănătatea Armatei ca să se ofere posibilitatea de a trece pe la şefia Marelui Stat Major şi a altor generali. Armata română nu duce lipsă de generali competenţi, care pot prelua această funcţie.

A prelungi cu an în condiţii normale, de pace, mandatul Şefului de Stat Major ridică multe întrebări. De ce să mai stea un an? Fără el Armata Română, care oricum freacă menta pe timp de pace, nu poate trăi? Că Nicolae Ciucă îşi încheia mandatul în decembrie 2018 se ştia deja de la începutul anului, dacă nu chiar de la începutul lui 2015, cînd a fost numit. Normal ar fi fost ca Klaus Iohannis să dea în clocot, pufăind, de pe la începutul lui decembrie 2018. Deoarece, potrivit Legii, propunerea e făcută de ministrul Apărării era normal, în cadrul responsabilităţilor pe care le are preşedintele în CSAT şi mai ales ţinînd cont de importanţa Armatei în Republică, ca Klaus Iohannis să ia legătura cu ministrul Apărării Naţionale pentru a se interesa dacă are deja o propunere. Noul Ministru al Apărării, Gabriel Leş, a depus jurămîntul pe 20 noiembrie 2018. Din spusele sale, rezultă că preşedintele nu l-a contactat. Nici fostul ministru Mihai Fifor nu-mi amintesc să fi mărturisit c-a discutat cu preşedintele chestiunea Şefului de Stat Major. Mai mult, Gabriel Leş a dezvăluit că a trimis documentele privind noul şef de Stat Major cu două săptămîni înainte de şedinţa CSAT. Klaus Iohannis, în stilul său specific, Eu, Klaus Iohannis, Preşedinte cu p mare, n-a vrut să stea de vorbă cu el. Aşa s-a ajuns la impunerea lui Nicolae Ciucă, împotriva tradiţiei, încă un an la şefia Marelui Stat Major, printr-un decret ilegal semnat de Klaus Iohannis.

S-au făcut multe presupuneri în legătură cu acţiunea în forţă a lui Klaus Iohannis. S-a vorbit de un conflict în chestiunea achiziţiilor de armament, de corvete mai ales.

Bătut cîmpii cu graţie.

Din nevoia presei de a căuta scenarii complicate acolo unde lucrurile se petrec după legile omeneşti.

Nicolae Ciucă e unul dintre oamenii lui Klaus Iohannis. Ca şi Lucian Pahonţu, ca şi Augustin Lazăr. Ca mulţi alţii din Sistemul instituţiilor de forţă. N-am date să afirm că Nicolae Ciucă, care se dă în vînt după şefii de Moş Teacă la nivel înalt, s-a milogit pe lîngă Klaus Iohannis să-l mai ţină şef de Stat Major încă un an. Judecînd după scandalul din 30 aprilie 2017, omul e mai degrabă politruc decît militar. E lesne de presupus că scăldat în privilegiile şefiei n-ar mai vrea să plece din funcţie decît cu picioarele înainte. Dacă n-ar fi aşa, ar fi demisionat, pentru a evita antrenarea Armatei într-un scandal politic. N-a făcut-o. Ceea a ce înseamnă că s-a dat de ceasul morţii să rămînă. În alte împrejurări, Klaus Iohannis n-ar fi ţinut cont de milogeala lui Nicolae Ciucă. Mai ales că prelungirea mandatului presupunea o clară încălcare a Constituţiei dacă nu era propunerea ministrului Apărării Naţionale. De ce a forţat nota? De ce a jucat sîrba pe Constituţie? (Cum o fi Klaus Iohannis jucînd sîrba? Vi-l imaginaţi în această postură?).

Răspunsul îl dă dialogul avut la Cotroceni cu presa în ziua de 14 ianuarie 2019:

Reporter: Dacă îmi permiteţi, ca să înţelegem miza acestei lupte pe care o duc cei de la PSD, spuneaţi, care este jocul? Dacă ne puteţi da informaţii sau e vorba de informaţii secrete?

Klaus Iohannis: Nu e vorba de nici o informaţie secretă. Jocul este unul şi acelaşi pe care îl joacă PSD-ul de la început, vrea să pună mâna pe toate funcţiile din stat. Or asta nu se poate. Funcţiile din stat se ocupă şi după criteriul competenţei.”

Cînd a impus în chip anticonstituţional prelungirea lui Nicolae Ciucă la şefia Statului Major, Klaus Iohannis a invocat încălcarea legii de către PSD. Acum însă, la Cotroceni, el se dă de gol. În propunerea ministrului pentru un nou şef de Stat Major, el vede preocuparea PSD de a pune mîna pe toate funcţiile în stat. Preocupare împotriva căreia - vezi Doamne! - el luptă în numele democraţiei.

Acuzaţia a revenit în discursul de o rară iresponsabilitate de luni, 28 ianuarie 2019, cu prilejul Comemorării Holocaustului. Ion Spânu a atras atenţia într-o analiză solidă din Cotidianul asupra faptului că Klaus Iohannis a evitat referirile la Germania nazistă, la Hitler, lăsînd impresia că Holocaustul a venit de undeva din cer. Nu numai pentru că fostul primar de Sibiu s-a autodeclarat la tribunal succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German, dar şi pentru că el a comemorat Holocaustul pentru a putea acuza PSD că vrea să captureze ”instituţii una cîte una”.

N-am nicio îndoială că PSD vrea să pună mâna pe toate funcţiile în stat. Asta nu înseamnă că Klaus Iohannis e însufleţit, în bătălia anticonstituţională pentru păstrarea în şefii, de idealuri înalte, cum ar fi grija pentru respectarea Constituţiei sau promovarea competenţelor. E suficient să ne aruncăm o privire chiar pe lista consilierilor de la Cotroceni şi vom vedea că în alegerea lor Klaus Iohannis n-a ţinut cont de nici o competenţă. Singurul criteriu a fost cel al camarilei. Mădălina Dobrovolschi, fostă Puşcalău, purtătoarea de cuvînt, a fost o angajată mediocră a postului B1TV. La confruntarea dintre Victor Ponta şi Klaus Iohannis ea a încălcat flagrant normele profesionale favorizîndu-l pe încetul la minte Klaus Iohannis. Nu ştiu dacă a fost vorba de o negustorie. Nu ştiu dacă Sorin Oancea a ştiut de aranjament. Ştiu însă că distinsa a fost promovată în funcţia de consilier prezidenţial după victoria lui Klaus Iohannis. Livia Stanciu trebuia să meargă în anchetă penală după ce s-a pensionat de la Înalta Curte. A avut grijă însă Klaus Iohannis s-o promoveze la CCR. Nu de alta, dar Livia Stanciu i-a tărăgănat procesul de incompatibilitatea, astfel încît Klaus Iohannis să n-aibă probleme în timpul campaniei pentru alegerile din 2014.

Între Augustin Lazăr şi funcţia de procuror general e o distanţă ca de la o maică stareţă la o patroană de bordel. Şi totuşi Augustin Lazăr, procuror comunist, un analfabet al profesiei, a fost proţăpit de Klaus Iohannis procuror general. Asta ca răsplată, pentru că Augustin Lazăr a fost ţuţărul familiei Iohannis în materie de dosare penale. Putem vorbi astfel de oamenii lui Klaus Iohannis, aşa cum evident putem vorbi de oamenii lui Liviu Dragnea.

Fiecare dintre cele două găşti - una a lui Klaus Iohannis şi cealaltă a lui Liviu Dragnea - îşi promovează oamenii şi lucru important şi-i apără de loviturile celeilalte părţi. Fiecare parte ştie că o cedare în războiul pentru promovarea şi apărarea oamenilor săi e un pericol mortal în lupta pentru putere. În bătălia electorală de anul acesta, fiecare parte are nevoie de oameni loiali. Aceştia trebuie să aibă certitudinea că postul lor depinde de tabăra căreia îi aparţine. De aceea se bate Tudorel Toader să-l dea jos pe Augustin Lazăr. De aceea, Klaus Iohannis încalcă Constituţia refuzînd să-l demită. În clipa cînd oamenii lui Klaus Iohannis vor vedea că acesta nu-i poate proteja, Klaus Iohannis poate să-şi ia adio de la al doilea mandat.

Războiul camarilelor e o realitate a postdecembrismului.

El s-a desfăşurat chiar şi cînd la Cotroceni a fost un preşedinte din partidul de Guvernămînt.

Anul acesta, tradiţionalul Război dintre Palate se anunţă a fi pe viaţă şi pe moarte.

Nu de alta, dar anul acesta au loc alegerile prezidenţiale.

 

Citește și: