Japonia are atât de multe case PUSTII, încât a decis să le DONEZE. Se califică și străinii!

„Am avut multe de reparat la noua casă, dar ne-am dorit mereu să locuim la țară și să avem o grădină mare„, a declarat Naoko, în vârstă de 45 de ani, potrivit CNN.

O locuință gratuită poate părea o înșelătorie. Totuși, Japonia se confruntă cu o problemă imobiliară neobișnuită: are prea multe case vacante, în care nu locuiește NIMENI…

În 2013, în Japonia existau 61 de milioane de case și 52 milioane gospodării, potrivit Japan Policy Forum. Și situația s-a înrăutățit. Populația Japoniei se va diminua de la 127 milioane la 88 milioane până în 2065, potrivit National Institute of Population and Social Security, însemnând că tot mai puțini oameni vor avea nevoie de case. Pe măsură ce tinerii părăsesc zonele rurale pentru a lucra la oraș, mediul rural nipon este „bântuit” de „case fantomă”, așa numitele „akiya”.

Până în 2040, aproape 900 de orașe și sate vor dispărea în Japonia – și Okutama se numără printre ele. În acest context, donarea de case reprezintă un pariu pentru supraviețuire.

„În 2014, am descoperit că Okutama se numără printre cele trei orașe din prefectura Tokyo care vor dispărea până în 2040″, spune Kazutaka Nijima, oficial al departamentului de Revitalizare a Populației Tinere din Okutama (OYR), un organism guvernamental.

AKIYA și opțiunile bancare

Okutama se află la două ore distanță cu trenul de prefectura înțesată a Tokyo, În anii 1960, Okutama avea o populație de 13.000 locuitori, fiind un centru profitabil de cherestea. După liberalizarea importurilor și cererea tot mai mică pentru cherestea din anii 1990, cei mai mulți tineri au plecat din oraș. Azi, Okutama are 5.200 de locuitori.

În 2014, aici a fost înființată „akiya bank” – sau ajutorul pentru case vacante – prin care se face legătura între posibilii cumpărători și proprietarii bătrâni și locuințele goale. Chiar dacă băncile amintite sunt în toată Japonia, fiecare oraș își stabilește condițiile pentru ele.

De exemplu, Okutama subvenționează reparațiile caselor pentru noii rezidenți akiya și îi încurajează pe proprietari să își abandoneze casele, oferindu-le 8.820 dolari pentru 100 metri pătrați.

Cei care primesc „pe degeaba” o casă sau bani pentru reparații trebuie să aibă maxim 40 de ani sau să fie un cuplu cu cel puțin un copil cu vârsta sub 18 ani și unul dintre parteneri să aibă sub 50 de ani. Cei care aplică pentru o casă Akiya trebuie să se stabilească permanent în oraș și să investească în casele respective.

Dar chiar și oferta incredibilă a caselor gratuite nu îi atrage pe mulți oameni, deoarece ei doresc locuințe NOI.

Casele SECOND HAND

Nijima vizitează o casă pătrată, cu acoperiș albastru și ziduri albe, construită acum 33 de ani. Chiar dacă este solidă, pe alocuri se simte mirosul de vechi. Bucătăria are nevoie de o renovare și podeaua tatami este ponosită.

„Va fi bună pentru cineva care vrea să o renoveze”, a declarat Nijima zâmbind. În Okutama există 3.000 de case și 400 sunt libere – din acestea, doar jumătate ar putea fi salvate. Restul sunt prea deteriorate și se află în zone predispuse la alunecări de teren.

În secolul 20, Japonia a experimentat două momente majore de creștere a populației: primul după al Doilea Război Mondial și al doilea după explozia economică din anii 1980. Ambele situații au dus la o criză pe piața caselor, ce a determinat apoi construcția de case ieftine, accesibile, în orașele mari.

Multe din aceste proprietăți aveau o calitate slabă, a declarat Hidetaka Yoneyama, cercetător la Fujitsu Research Institute. Drept urmare, 85% dintre oameni au ales să-și ia case noi.

Legile japoneze nu îmbunătățesc situația. În 2015, guvernul a adoptat o lege prin care îi sancționa pe cei care lasă casele goale, pentru a încuraja fie demolarea, fie renovarea lor. Totuși, proprietarii akiya sunt taxați mai mult pentru terenurile goale, decât pentru casele goale, potrivit expertului imobiliar Toshihiko Yamamoto.

De asemenea, legislația urbană în Japonia este deficitară, a declarat Chie Nozawa, profesor de arhitectură la Toyo University din Tokyo, însemnând că dezvoltatorii imobiliari pot construi în continuare, în ciuda surplusului de case.

Zona rurală mai poate fi DEZIRABILĂ?

În Okutama, Nijima a găsit familii pentru nouă case vacante. Acești oameni vin din locuri diverse, precum New York și China – iar schema akiya NU este limitată la cetățenii japonezi.

Cuplul filipino-japonez Rosalie și Toshiuki Imabayashi, care locuiește în Tokyo cu cei șase copii, se va muta în casa „nouă” la începutul lui 2019.

„Devenise prea aglomerat în Tokyo și am ales Okutama, deoarece suntem înconjurați de natură”, a declarat Rosalie.

Pentru cei mai mulți nou-veniți, casele gratuite nu reprezintă o atracție suficient de mare. Ariile depopulate precum Okutama au nevoie de un plan de dezvoltare economică, o legătură între localnici și noii proprietari.

Kamiyama, un oraș din sudul Japoniei, a înregistrat o creștere a populației după 2011 după ce firmele de IT și-au stabilit sedii acolo, atrăgând angajați dornici să scape de viața de la oraș.

Inventivitatea noilor rezidenți are un rol esențial. Licențiați ca îngrijitori de bătrâni, soții Ida știau că vor găsi de muncă în Okutama. Totodată, în septembrie 2017, aceștia au încercat o afacere nouă și au cumpărat o a doua casă veche, „kominka”, veche de peste 100 de ani, pe care au transformat-o într-o cafenea.

foto: captură youtube.com