no author
Silviu Bănilă
786 vizualizări 6 dec 2018

„Am avut multe de reparat la noua casă, dar ne-am dorit mereu să locuim la ţară şi să avem o grădină mare”, a declarat Naoko, în vârstă de 45 de ani, potrivit CNN.

O locuinţă gratuită poate părea o înşelătorie. Totuşi, Japonia se confruntă cu o problemă imobiliară neobişnuită: are prea multe case vacante, în care nu locuieşte NIMENI...

În 2013, în Japonia existau 61 de milioane de case şi 52 milioane gospodării, potrivit Japan Policy Forum. Şi situaţia s-a înrăutăţit. Populaţia Japoniei se va diminua de la 127 milioane la 88 milioane până în 2065, potrivit National Institute of Population and Social Security, însemnând că tot mai puţini oameni vor avea nevoie de case. Pe măsură ce tinerii părăsesc zonele rurale pentru a lucra la oraş, mediul rural nipon este „bântuit” de „case fantomă”, aşa numitele „akiya”.

Până în 2040, aproape 900 de oraşe şi sate vor dispărea în Japonia - şi Okutama se numără printre ele. În acest context, donarea de case reprezintă un pariu pentru supravieţuire.

„În 2014, am descoperit că Okutama se numără printre cele trei oraşe din prefectura Tokyo care vor dispărea până în 2040”, spune Kazutaka Nijima, oficial al departamentului de Revitalizare a Populaţiei Tinere din Okutama (OYR), un organism guvernamental.

AKIYA şi opţiunile bancare

Okutama se află la două ore distanţă cu trenul de prefectura înţesată a Tokyo, În anii 1960, Okutama avea o populaţie de 13.000 locuitori, fiind un centru profitabil de cherestea. După liberalizarea importurilor şi cererea tot mai mică pentru cherestea din anii 1990, cei mai mulţi tineri au plecat din oraş. Azi, Okutama are 5.200 de locuitori.

În 2014, aici a fost înfiinţată „akiya bank” - sau ajutorul pentru case vacante - prin care se face legătura între posibilii cumpărători şi proprietarii bătrâni şi locuinţele goale. Chiar dacă băncile amintite sunt în toată Japonia, fiecare oraş îşi stabileşte condiţiile pentru ele.

De exemplu, Okutama subvenţionează reparaţiile caselor pentru noii rezidenţi akiya şi îi încurajează pe proprietari să îşi abandoneze casele, oferindu-le 8.820 dolari pentru 100 metri pătraţi.

Cei care primesc „pe degeaba” o casă sau bani pentru reparaţii trebuie să aibă maxim 40 de ani sau să fie un cuplu cu cel puţin un copil cu vârsta sub 18 ani şi unul dintre parteneri să aibă sub 50 de ani. Cei care aplică pentru o casă Akiya trebuie să se stabilească permanent în oraş şi să investească în casele respective.

Dar chiar şi oferta incredibilă a caselor gratuite nu îi atrage pe mulţi oameni, deoarece ei doresc locuinţe NOI.

Casele SECOND HAND

Nijima vizitează o casă pătrată, cu acoperiş albastru şi ziduri albe, construită acum 33 de ani. Chiar dacă este solidă, pe alocuri se simte mirosul de vechi. Bucătăria are nevoie de o renovare şi podeaua tatami este ponosită.

„Va fi bună pentru cineva care vrea să o renoveze”, a declarat Nijima zâmbind. În Okutama există 3.000 de case şi 400 sunt libere - din acestea, doar jumătate ar putea fi salvate. Restul sunt prea deteriorate şi se află în zone predispuse la alunecări de teren.

În secolul 20, Japonia a experimentat două momente majore de creştere a populaţiei: primul după al Doilea Război Mondial şi al doilea după explozia economică din anii 1980. Ambele situaţii au dus la o criză pe piaţa caselor, ce a determinat apoi construcţia de case ieftine, accesibile, în oraşele mari.

Multe din aceste proprietăţi aveau o calitate slabă, a declarat Hidetaka Yoneyama, cercetător la Fujitsu Research Institute. Drept urmare, 85% dintre oameni au ales să-şi ia case noi.

Legile japoneze nu îmbunătăţesc situaţia. În 2015, guvernul a adoptat o lege prin care îi sancţiona pe cei care lasă casele goale, pentru a încuraja fie demolarea, fie renovarea lor. Totuşi, proprietarii akiya sunt taxaţi mai mult pentru terenurile goale, decât pentru casele goale, potrivit expertului imobiliar Toshihiko Yamamoto.

De asemenea, legislaţia urbană în Japonia este deficitară, a declarat Chie Nozawa, profesor de arhitectură la Toyo University din Tokyo, însemnând că dezvoltatorii imobiliari pot construi în continuare, în ciuda surplusului de case.

Zona rurală mai poate fi DEZIRABILĂ?

În Okutama, Nijima a găsit familii pentru nouă case vacante. Aceşti oameni vin din locuri diverse, precum New York şi China - iar schema akiya NU este limitată la cetăţenii japonezi.

Cuplul filipino-japonez Rosalie şi Toshiuki Imabayashi, care locuieşte în Tokyo cu cei şase copii, se va muta în casa „nouă” la începutul lui 2019.

„Devenise prea aglomerat în Tokyo şi am ales Okutama, deoarece suntem înconjuraţi de natură”, a declarat Rosalie.

Pentru cei mai mulţi nou-veniţi, casele gratuite nu reprezintă o atracţie suficient de mare. Ariile depopulate precum Okutama au nevoie de un plan de dezvoltare economică, o legătură între localnici şi noii proprietari.

Kamiyama, un oraş din sudul Japoniei, a înregistrat o creştere a populaţiei după 2011 după ce firmele de IT şi-au stabilit sedii acolo, atrăgând angajaţi dornici să scape de viaţa de la oraş.

Inventivitatea noilor rezidenţi are un rol esenţial. Licenţiaţi ca îngrijitori de bătrâni, soţii Ida ştiau că vor găsi de muncă în Okutama. Totodată, în septembrie 2017, aceştia au încercat o afacere nouă şi au cumpărat o a doua casă veche, „kominka”, veche de peste 100 de ani, pe care au transformat-o într-o cafenea.

foto: captură youtube.com

Citește și: