no author
Florin Jinga
159 vizualizări 21 mar 2019

Paul Kern s-a înrolat în armata ungară imediat după asasinatul Arhiducele Fraz Ferdinand. Acesta avea drept misiune să „curăţe” frontul de est de trupele ruseşti, relatează Business Insider.

După un an de război, a fost împuşcat în cap de un soldat rus. A fost pentru ultima dată când tânărul soldat a închis ochii. Aceasta a fost soarta multor soldaţi în timpul Primului Răsboi Mondial. Numai că soldatul ungar şi-a revenit, la spitalul improvizat pe front, iar de atunci, timp de 40 de ani, nu a mai dormit deloc.

Cu alte cuvinte, din momentul în care şi-a revenit, până la moartea lui, în 1955, Paul Kern nu a mai adormit. Asta chiar dacă somnul este considerat esenţial în sănătatea şi funcţionarea optimă a oamenilor. Oamenii care nu dorm pentru perioade lungi de timp experimentează halucinaţii şi schimbări de personalitate. În testele de laborator, efectuate pe şoareci, lipsa odihnei a dus la moartea acestora.

Totuşi, timp de 40 de ani, soldatul nu a experimentat aceste simptome. The Adelaide Chronicle scria că singura problemă pe care Kern o experimenta era o durere din când în când de cap. Ziariştii vremii au relatat că fostul soldat a încercat iniţial să adoarmă, însă îl extenua mai mult acest efort decât continuarea activităţilor obişnuite şi pe timpul nopţii.

Iniţial medicii au fost sceptici şi au refuzat să-l creadă pe bărbatul care după război a început să lucreze pentru Guvernul ungar. Însă Kern a fost consultat de medici din aproape toată lumea - din Austria până în Australia - şi supus la numeroase radiografii.

Toţi specialiştii care l-au consultat au ajuns la concluzia că anomalia medicală a fost cauzată de glonţul care i-a pătruns în craniu prin tâmpla dreaptă şi a ieşit prin stânga. Altă explicaţie nu au găsit.

Unul dintre medicii care l-au consultat pe Kern a susţinut că, cel mai probabil, pacientul adoarme câteva secunde pe zi fără să îşi dea seama. Însă nimeni nu l-a văzut pe bărbat să se comporte în acest fel, fără să realizeze. Alţi specialişti au venit cu teoria că, probabil, glonţul a distrus în întregime partea din creier care are nevoie de somn. Şi i-au prezis o moarte timpurie pe fondul acestei probleme.

Bărbatul a trăit 40 de ani cu această afecţiune, până în anul 1955. Tratamentul lui, dacă îl putem considera aşa, în tot acest timp a fost să-şi relaxeze ochii timp de o oră într-o zi pentru că altfel se instalau durerile de cap.

Şi-a petrecut timpul liber citind şi bucurându-se de compania celor mai apropiaţi prieteni.

Citește și: