no author
Vasile Magradean
1050 vizualizări 7 iul 2018

Îl cheamă Marcel, s-a născut într-un sat din judeţul Bacău în urmă cu 39 de ani şi a urmat o carieră în consultanţă, după ce a absolvit studii europene la Universitatea din Geneva şi studii politice la SNSPA Bucureşti. A făcut un stagiu la o federaţie europeană care derula programe pentru persoanele fără adăpost, unde s-a ocupat de proiecte de cercetare privind situaţia locativă a romilor din Estul Europei, după care a lucrat ca şi consultant şi ofiţer de programe la o fundaţie olandeză, tot pe problematica romilor din Europa.

Acum este călugăr budist tibetan, poate singurul român din această categorie şi poartă zilnic arhicunoscuta ţinută în culorile vişiniu şi portocaliu.

”În 2008 am plecat în India, a fost o perioadă de reflecţie şi nemulţumire personală şi am zis că, mai mult decât orice, căutările sufletului sunt mai importante,” a povestit Marcel corespondentului Mediafax. ”Am stat în India un an şi două luni, am umblat în diverse locuri în căutarea unor oameni care să ajute să mă pot înţelege mai bine pe mine însumi. Am intrat în contact cu tradiţia budist tibetană, am locuit într-o comunitate tibetană şi am predat engleza unor copii – călugări. La sfârşitul lui 2009, m-am reîntors în ţară şi am lucrat din nou pe proiecte de consultanţă pe partea de ONG-uri, după care în 2010 am plecat din nou în Asia, în Birmania şi apoi iar în India, unde simţeam că este locul meu.”

În 2011 s-a întors în Europa şi a făcut un pelerinaj, un drum de reflecţie şi căutare, până la Santiago de Compostella, în Spania, unde se presupune că ar fi osemintele apostolului Iacob.

Din 2012 până în 2014, Marcel s-a dus din nou în Birmania şi Malaezia, unde a fost călugăr novice şi a stat într-un templu, iar de la sfârşitul lui 2014 până în iunie 2018, a rămas în nordul Indiei lângă templul lui Dalai Lama, în comunitatea monastică din Tashi Jong, de care aparţine.

”În 2014 am cerut să devin călugăr complet şi am făcut legământul monastic sub egida lui Dalai Lama. Ceremonia prin care am devenit călugăr budist în tradiţia tibetană, mahayana, a avut loc în martie 2017. Această tradiţie pune accent mai mult pe partea de dedicare spre binele celuilalt, pe serviciul în folosul celuilalt”, a explicat Marcel.

Pentru a deveni călugăr budist tibetan, discipol al lui Dalai Lama, este nevoie de îndeplinirea unor cerinţe preliminare pe o perioadă anterioară de 5 ani.

”Astfel, cel puţin 3 ani trebuie să fie respectate 5 precepte în viaţa de zi cu zi – să nu furi, să nu minţi, să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să te mulţumeşti cu ceea ce ei, iar dacă vrei să devii călugăr complet, 2 din cei 3 ani trebuie să fii abstinent sexual, pentru ca mintea să se poată calma. Urmează apoi 2 ani de noviciat ca să devii călugăr consacrat de Dalai Lama. Este o ceremonie anuală, desfăşurată în prezenţa lui Dalai Lama, în care sunt acceptaţi noii călugări şi eu am primit o dovadă scrisă din partea biroului lui Dalai Lama care confirmă că am fost consacrat. Şeful meu spiritual este Dalai Lama, acesta fiind părintele meu din punct de vedere al codului monastic. Eu, când mă gândesc la Dalai Lama, mă gândesc la potenţialul de lumină pe care toţi îl avem, la bunătatea din noi. Nu trebuie să îl privim pe Dalai Lama ca pe un obiect de adoraţie, ci ca pe cineva care şi-a manifestat întreg potenţialul de lumină”, a precizat călugărul român care a primit din partea lui Dalai Lama numele tibetan de Tenzin Khechok, ceea ce se traduce prin ”Deţinătorul Învăţăturilor lui Buddha, învăţat înţelept”.

De altfel, Marcel a avut ocazia de a-i lua un interviu lui Dalai Lama la sfârşitul lui octombrie 2017, împreună cu părintele Irineu de la Mănăstirea Prislop, din Maramureş, în care şeful spiritual al tibetanilor a vorbit cu multă simplitate despre valorile comune ale tradiţiilor creştină şi budistă, despre fericire şi umanitate.

Potrivit lui Marcel, un călugăr este UN VAGABOND care lasă în spate ceva, una dintre formulele de binecuvântare şi iniţiere în călugăria budist tibetană este că ”las casa şi masa şi merg în pribegie”.

”Devii un pribeag şi, din loc în loc, trebuie să îţi cauţi locuri izolate, ca să te poţi ruga, scopul fiind eliberarea în sensul de mântuire. Sunt mai multe etape de rugăciune şi meditaţii ca să ajungi în punctul respectiv. Nu eşti legat de un loc anume, pentru că un loc poate crea ataşamente, care te pot bloca. Scopul principal al unui călugăr budist este educarea minţii, să devii un fel de om de ştiinţă al minţii, când vorbeşti despre propria minte să ştii exact unde te situezi, ce să faci şi cum să faci”, a subliniat călugărul Marcel.

Intrând în detaliile tradiţiei pe care o practică în prezent, acesta a arătat că rugăciunea unui călugăr budist ar trebui îndreptată spre eliberare, susţinând că nu există un creator absolut spre care să se îndrepte rugăciunea, deoarece acesta va fi transformat într-un obiect.

Dumnezeu nu are cum să fie un obiect, noi ne rugăm ca anumite calităţi să se manifeste în inima noastră, în mintea noastră şi dirijăm rugăciunea spre manifestarea anumitor potenţialuri pe care toţi le avem, cum sunt cele de lumină, de bunătate, de compasiune, de înţelepciune, care să se manifeste în inima noastră pentru a deveni o sursă de lumină pentru cei din jur. În tradiţia creştină, Isus Hristos a promovat mesajul de iubire, de compasiune, dar când a plecat, au fost mulţi oameni care s-au adunat într-o comunitate, a fost spiritul întrunirii oamenilor care să dea un semn al apartenenţei, în timp ce în tradiţia budistă, grupul este doar să te ajute pe o anumită perioadă, scopul fiind să fi singur”, a explicat călugărul român.

Crescut şi format în tradiţia ortodoxă, parte din structura sa socială, Marcel nu vede nicio diferenţă majoră, dintr-o anumită perspectivă, între cele două tradiţii – creştină şi budistă.

”Orice cale autentică de a merge trebuie văzută din două perspective, una a drumului de parcurs şi una metafizică. Din prima perspectivă, sunt multe asemănări între cele două tradiţii, ambele insistând pentru ca un om să fie bun, să îşi cultive emoţii pozitive, să se gândească la binele celuilalt, să se ofere, să se gândească şi că nu este pe această lume doar pentru sine, ci pentru celălalt. Însă există diferenţe la nivel de metafizică, de perspective filosofice, majoră fiind interpretarea realităţii ultime. Unii oameni spun că există acea realitate ultimă, acel Dumnezeu, creator absolut, care a creat punctul A din punctul zero, de unde a pornit întreaga lume, în timp ce tradiţiile non-teiste, care nu cred într-un creator, spun că şi inclusiv punctul zero porneşte din alte cauze şi condiţii. Asta înseamnă că, neexistând un început, nu are cum să existe un sfârşit, totul fiind un proces continuu de transformare. Dacă ar exista un Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu însuşi ar trebui să se transforme”, a mai precizat Marcel.

Pe de altă parte, călugărul român a mai spus că mâncarea nu trebuie privită ca o chestiune de dietă pentru corpul uman, scopul unui călugăr budist fiind de protejare a vieţii fiecărei fiinţe, astfel că el este vegetarian.

”Întrebarea care se pune este ce înseamnă o fiinţă? Să însemne doar o fiinţă umană sau care are potenţialul de a suferi? Şi o insectă, oricât de mică ar fi, are în ea dorinţa de a trăi, iar atunci eu de ce să îi iau dreptul la viaţă? Cine îmi dă mie dreptul să omor fiinţa respectivă sau un peşte sau un animal? Cine îmi dă mie să iau dreptul la viaţă, pentru că şi fiinţa respectivă vrea să fie fericită? Eu, ca şi călugăr, am preceptul să nu mănânc produse de origine animală, să nu iau dreptul la viaţă nici unei fiinţe, iar atunci încerc să mă limitez să nu mănânc produse care distrug vieţi, partea de vânat, pentru crescut animale pentru consum, astea nu sunt în acord cu legile vieţii. Nu ne dă nimeni dreptul, nouă oamenilor, să încălcăm dreptul la viaţă a tuturor fiinţelor”, a menţionat Marcel, recunoscând că, în calitate de călugăr budist, depinde de generozitatea altor oameni astfel încât, dacă ajunge în casa cuiva şi i se oferă o mâncare cu carne, nu are dreptul să refuze, pentru că ar fi aroganţă din partea sa.

Acesta şi-a luat un angajament pe viaţă, acela de a rămâne pentru totdeauna călugăr budist tibetan, spunând despre sine că este un fel de pribeag care trebuie să îşi găsească locul pentru a putea medita.

În ultimii doi ani, Marcel a învăţat câte ceva din limba tibetană pentru a-i fi mai uşor, noţiuni de bază, astfel că poate să citească, să scrie şi să roage în această limbă.

”Nu am auzit de alţi călugări români, cred că aş putea fi primul călugăr budist tibetan”, a mai spus Marcel care, la începutul lunii iulie s-a retras spiritual, conform tradiţiei budist – tibetane, pe o perioadă de trei ani, trei luni şi trei zile în Germania, într-un templu budist de lângă Hamburg.

”Este un centru închis, nu am voie să ies. Am ales această retragere pentru cunoaşterea mea interioară, pentru a mă cunoaşte mai bine. Cu cât te cunoşti mai bine, cu atât devii mai bun, ştii să te relaţionezi cu ceilalţi”, a conchis călugărul Marcel.

 

Citește și: