Cum schimbă rețelele sociale protestele la nivel mondial

„O singură scânteie poate provoca un incendiu”, spunea Mao Zedong în 1930, în încercarea de a-și convinge susținătorii că Revoluția Comunistă era posibilă în China. Aproape un secol mai târziu, ideea lui pare a fi valabilă și în zilele noastre, în condițiile în care mici „scântei” au fost suficiente pentru a declanșa proteste de amploare la nivel mondial.

În Liban, factorul declanșator a fost ideea Guvernului de a impune o taxă pentru utilizarea aplicației de mesagerie WhatsApp. În Chile, protestele au fost declanșate de creșterea tarifelor pentru călătoriile cu metroul. În Franța, „Vestele galbene” au declanșat protestele după o majorare a accizei la carburanți. În alte părți ale lumii, însă, motivele sunt de ordin politic. În Hong Kong, de exemplu, factorul declanșator a fost un proiect de lege care ar fi permis extrădarea în China a persoanelor urmărite penal. În Algeria, unde au avut loc proteste în cea mai mare parte a anului, factorul declanșator a fost anunțul că președintele Abdelaziz Bouteflika intenționa să candideze pentru un al cincilea mandat.

Protestele masive care au izbucnit în ultimul an în Asia, Europa, Africa, America Latină și Orientul Mijlociu au și alte caracteristici comune. Sunt, de obicei, manifestații fără lideri definiți clar, iar organizarea acestora și principiile după care se desfășoară nu sunt stabilite în cadrul unor întâlniri, ci pe rețelele sociale. Sunt revolte coordonate prin intermediul telefoanelor inteligente, nu prin intermediul unor lideri politici.

Puterea în creștere a rețelelor sociale este vizibilă în ceea ce privește protestele. Când au izbucnit demonstrațiile de la Hong Kong, în iunie, Joshua Wong, cel mai cunoscut activist pro-democrație din acest teritoriu, se afla în închisoare. La Moscova, o lună mai târziu, Guvernul a ordonat arestarea activistului din opoziție Alexei Navalnîi, însă protestele au continuat și fără el.

La nivel mondial, protestatarii folosesc tehnologii similare pentru a se organiza și a-și transmite mesaje. Serviciile de mesagerie care oferă criptarea mesajelor, precum Telegram, sunt dificil de spionat și sunt foarte populare. Grupurile de Facebook și Twitter permit propagarea ideilor manifestanților.

Rețelele sociale permit, de asemenea, ca o mișcare dintr-o țară să inspire alte revolte, în alte părți ale lumii. Protestele de la Aeroportul Internațional Barcelona de săptămânile trecute au fost inspirate de cele de la Hong Kong, iar protestatarii de la Hong Kong au fost văzuți cu steaguri ale Cataloniei pe străzi.

Totodată, faptul că mișcările de protest nu au lideri clar definiți face ca reprimarea manifestațiilor sau negocierea cu protestatarii să fie mai dificilă. Diferite mișcări sociale care susțin că reprezintă „voința poporului” pot să aibă revendicări diferite. Un exemplu edificator, din Franța, este momentul în care, pe de o parte, „Vestele galbene” solicitau scăderea prețului carburanților, în timp ce o altă mișcare, una ecologistă, solicita scumpirea benzinei și motorinei.

Cu toate acestea, fără existența unor lideri clari, există riscul ca manifestațiile să devină violente, ceea ce îi determină pe unii protestatari moderați să renunțe să mai participe la aceste mișcări. De asemenea, lipsa posibilității negocierii duce la o libertate mai mare în folosirea forței de către autorități, așa cum s-a întâmplat în Franța, Hong Kong și Chile. Rusia și Algeria, însă, sunt exemple de proteste care au continuat să fie pașnice, în pofida lipsei unor lideri marcanți ai protestatarilor.

Cel mai mare risc în privința revoltelor fără lideri este, totuși, faptul că acestea vor eșua în cele mai multe dintre cazuri. Dintre protestele majore de anul acesta, doar revolta din Sudan a avut un rezultat concret: îndepărtarea de la putere, în aprilie, a dictatorului Omar al-Bashir.