Primul interviu al lui Bivolaru, după aducerea în țară: Procurorul mi-a spus că, dacă fac denunțuri explicite, se va interveni pentru dosarul meu

„Pe parcursul acestei anchete stranii, procurorul m-a solicitat de două ori să discute cu mine atunci când avocații mei nu erau prezenți, iar cu acea ocazie am vorbit doar între patru ochi și mi-a spus că dacă voi face denunțuri explicite referitoare la persoanele publice cu funcții importante care m-au ajutat să fug din România, drept recompensă, se va interveni, evident pe ascuns, pentru a mi se aproba cererea de rejudecare a dosarului în care deja fusesem condamnat la șase ani de închisoare”, spune Gregorian Bivolaru, în primul inteviul acordat după aducerea sa în țară.

Totodată, liderul MISA spune că în momentul de față „din nefericire, actualmente în România este de zeci de ori mai șic să mărturisești că ești homosexual decât să practici yoga la școala de yoga MISA. Prejudecățile prostești, paralizante, îi opresc pe mulți oameni ce cred orbește tot ceea ce se spune la televizor să îndrăznească să se convingă în mod direct și personal cu privire la beneficiile multiple pe care le oferă practica yoga”.

Vă prezentăm integral interviul:

Cum ați fugit din țară, ați primit ajutor?

Gregorian Bivolaru: Am ales să părăsesc într-un anume mod România, după ce m-am confruntat cu o serie de abuzuri și ilegalități flagrante ce au fost dezlănțuite împotriva mea la comanda politică a fostului prim-ministru, Adrian Năstase, care a considerat că i-am sabotat campania prezidențială din anul 2004 în urma unui interviu pe care l-am oferit unor jurnaliști la Paris. Am părăsit România fiind ascuns într-un tir de marfă, care avea ca destinație Suedia și apoi am solicitat azil politic în Suedia. După ce autoritățile suedeze mi-au acceptat cererea de azil politic, m-au arestat la cererea expresă a autorităților din Româna și m-au ținut în închisoare pentru a-mi verifica motivele temeinice ce au stat la baza acestei cereri de azil politic pe care a formulat-o. Țin să precizez că autoritățile suedeze s-au comportat într-un mod ireproșabil față de mine și chiar au ales să verifice într-un mod riguros dosarul ce era plin de nereguli ce a fost fabricat la comanda politică a domnului prim-ministru Adrian Năstase. Autoritățile suedeze au chemat chiar martori din România pentru a verifica temeinicia dosarului ce a fost fabricat la comandă politică împotriva mea și au audiat-o cu atenție pe așa-zisa victimă, domnișoara Mădălina Dumitru, și în felul acesta s-au convins în final că eram victima uni înscenări de proporții.

Am părăsit România fiind ascuns într-un tir de marfă, care avea ca destinație Suedia și apoi am solicitat azil politic

În cele din urmă, prin analizarea situației mele reale, trecând în revistă toate dovezile existente, autoritățile suedeze mi-au acordat în anul 2005, statutul de refugiat politic, statut pe care îl am chiar și în prezent, deoarece acest statut nu mi-a fost niciodată revocat. Este, de asemenea, semnificativ, că două instanțe din România, respectiv, instanța de la Sibiu, dar și instanța superioară din orașul Alba au constatat apoi că sunt nevinovat, dar în urma apelului făcut de procuratură, dosarul acestui caz a fost înapoiat în final la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar aici, așa-zisul complet negru, prezidat de domnul judecător Ionuț Matei, a ales să rejudece de la zero acest dosar și a săvârșit unele abuzuri evidente, cum ar fi, spre exemplu, faptul că a afirmat că a primit o scrisoare de amenințare din partea yoghinilor chiar în ziua în care urma să judece acest dosar, iar apoi, cu toate că era necesar și firesc să se abțină să mai judece respectivul dosar, a intrat totuși și l-a judecat, iar apoi mi-a dat o pedeapsă imensă de șase ani de închisoare, chiar dacă era evident că sunt nevinovat.

De altfel, așa-zisa parte vătămată, domnișoara Mădălina Dumitru, a declarat în mai multe rânduri că a fost șantajată, bătută, amenințată și terorizată spre a scrie la dictarea procurorului o declarație în mod fals acuzatoare, ce este plină de minciuni. Chiar în data de 28 februarie 2017, o plângere a mea la CEDO, veche de 13 ani, în cazul operțiunii ce a fost intitulată „Operațiunea Christ” și în cadrul căreia chiar eu eram vizat de autorități sub acest nume de cod, pe care mi l-au atribuit în mod aberant, a fost soluționată favorabil, iar CEDO a obligat statul român la plata a 7.000 de euro, drept despăgubiri ce mi se cuvin. Precizez că mai am alte șase dosare depuse și deja acceptate la CEDO, referitoare la feluritele abuzuri și ilegalități cu care m-am confruntat în România. În concluzie, atunci când am părăsit România, fiind ascuns într-un tir, spre a ajunge în Suedia, nu am primit ajutor de la nimeni cu excepția sprijinului pe care mi l-a oferit un bun prieten, domnul Remus Lomoș ce m-a ajutat să-l găsesc pe acel șofer de tir care apoi a acceptat să mă ascund în acel camion de marfă, iar în felul acesta am ajuns în Suedia.

De ce ați ales să părăsiți România și nu ați stat aici până la finalizarea procesului? Credeți că dacă ați fi rămas în țară, condamnarea ar fi fost alta?

Am ales să părăsesc România, deoarece era evident că în cazul meu Justiția din România și chiar autoritățile statului erau folosite cu îndârjire împotriva mea drept arme ce vizau o reprimare sălbatică și nedreaptă atât a mea personal, cât și a multor cursanți ce practică yoga ai acestei școli spirituale și care considerați în mod aberant vinovați, doar pentru că practică yoga și au un alt mod eminamente benefic, armonios și sănătos de viață. Atunci când am aflat că domnișoara Mădălina Dumitru a fost șantajată, a fost bătută și a fost forțată să scrie la dictare procurorului o declarație mincinoasă, ce era în mod fals acuzatoare, mi-am dat seama că justiția din România urma să devină pentru mine un izvor de nedreptate. Eu știam că, la modul fundamental vorbind, nu există o justiție ce ar putea fi superioară adevărului. Ceea ce se petrecea însă în cazul meu, era o sinistră parodie. Era, ca să spun așa, o maimuțăreală a justiției, ce viza de fapt condamnarea mea la mulți ani de închisoare, pe nedrept și nimic altceva. Nu mă puteam aștepta la o justiție imparțială și corectă în România, atâta vreme cât unii oameni politici au cerut, cu insolență, în Parlament, arestarea mea grabnică, iar un astfel de om politic a spus în plen, citez >. Am fost uimit și la prima vedere părea de necrezut, ceea ce mi-a spus de la început un faimos avocat al meu: >.

Era, ca să spun așa, o maimuțăreală a justiției, ce viza de fapt condamnarea mea la mulți ani de închisoare, pe nedrept și nimic altceva.

Atunci când în final am fost condamnat pe nedrept la șase ani de închisoare, după ce în prealabil două instanțe m-au declarat nevinovat, mi-am dat seama că acel avocat chiar a avut dreptate. O astfel de condamnare, pe care o consider imensă și nedreaptă, era cu atât mai stranie și dubioasă, după ce justiția suedeză a analizat cu mult spirit de răspundere și imparțialitate acest dosar și în final s-a convins de netemeinicia lui, după ce domnișoara Dumitru a fost audiată. În final, toate acestea și nimic altceva i-a determinat să-mi acorde azil politic în Suedia. Acești judecători corecți din Suedia au decis, tocmai pe baza faptelor, că nu sunt vinovat, de acuzațiile ce mi se aduceau. În anul 1989, organele securității au decis, prin unele manevre abjecte să mă interneze, în mod abuziv, în sinistrul spital de psihiatrie de la Poiana Mare, aceasta după ce în anul 1984 am evadat în semn de protest din arestul securității statului din București și apoi am fost condanat pentru aceasta la un an și șase luni închisoare și am fost ținut în închisoare cu lanțuri la picioare. Prin urmare, în anul 1989, organele securității au decis să fiu trimis în fața unei comisii de medici psihiatri care au decis în mod fals că sunt iresponsabil din punct de vedere psiho-mental și în final am fost trimis la spitalul de la Poiana Mare, unde erau internați toți disidenții ce se opuneau dictatorului Ceaușescu. Am rămas internat forțat în acel spital și apoi am fost eliberat imediat la Revoluție, aspect ce este semnificativ. Ulterior, am solicitat unei comisii de medici psihiatri să reanalizeze cazul meu, ce fusese o înscenare a unei comisii de medici ce primise ordin de la organele securității să mă declare în mod fals bolnav psihic și iresponsabil, dar aceștia mi-au spus că așa ceva este imposibil și au adăugat că în România voi rămâne întotdeauna cu diagnosticul de persoană iresponsabilă pentru că ei nu-și asumă riscul să modifice acest statut ce era în realitate fals. În anul 1996, la ordinele ce au fost date din culise, de către oameni politici importanți din Partidul Social Democrat, ce erau deranjați că practicanți yoga nu votează cu acest partid, mi s-a cerut să desființez Școala de Yoga MISA și pentru că am refuzat să fac aceasta, s-au făcut eforturi spre a fi din nou internat într-un spital de psihiatrie și chiar am fost somat, de două ori la rând, să mă prezint în fața unei comisii de medici psihiatri la Institutul Medico-Legal din București. Am refuzat însă să mă prezint și în felul acesta am evitat o nouă internare abuzivă într-un spital de psihiatrie, deoarece aveam în continuare statutul de persoană iresponsabilă psihic. M-am ales cu acea ocazie doar cu două amenzi. Doar că acel statut făcea imposibilă arestarea mea și trimiterea la închisoare. Cu toate acestea în anul 2004, am fost din nou arestat cu ocazia fabricării la comandă politică a acestui dosar aberant pe care autoritățile suedeze l-au verificat și s-au convins că este un fals.

În anul 1996, la ordinele ce au fost date din culise, de către oameni politici importanți din Partidul Social Democrat, ce erau deranjați că practicanți yoga nu votează cu acest partid, mi s-a cerut să desființez Școala de Yoga MISA

Având în vedere toate acestea se poate spune că în cazul meu este vorba despre un record straniu, dar trist, în România în care același om are o dublă ipostază juridică, în mod vădit paradoxală. Sunt în același timp și iresponsabil psihic, dar și responsabil psihic. Aceste bizarerii incredibile la prima vedere au uimit autoritățile suedeze. Un alt aspect semnificativ a fost acela că același procuror care m-a anchetat în anul 1984, pe vremea securității, pe nume Anton Chaborski, m-a anchetat apoi în 2004 în acest dosar despre care am vorbit aici. Mai multe despre aceste abuzuri care sunt foarte multe, a vorbit pe larg domnul Gabriel Andreescu în cartea scrisă despre cazul meu, „MISA; autobiografia și radiografia unei represiuni”. Toate aceste aspecte m-au convins, încă de la început, că nu voi avea parte de un proces echitabil în România și ulterior tot ce s-a petrecut a dovedit că din nefericire a fost chiar așa cum am intuit, abuzurile și nedreptățile ce mi s-au făcut aici în România, s-au revărsat fără încetare asupra mea. Având în vedere toate acestea, înclin să fiu chiar sigur că dacă aș fi rămas în România, aș fi rămas mai mulți ani în închisoare tot nedrept ca acum.

Ați primit azil politic în Suedia? De ce ați părăsit această țară?

Nu am părăsit Sudia după ce am primit azi politic. Am plecat doar pentru câteva zile din Suedia, de la adresa unde locuiam, și am venit în Franța la Paris pentru a-mi cumpăra cărți de la un mare târg de cărți vechi. Mai venisem și în alți ani la respectivul târg, de unde îmi cumpăram cărți despre yoga, despre plante medicinale, medicini naturiste, spiritualitate, ce îmi erau de folos ca materiale bibliografice pentru cărțile pe care le scriam în fiecare an, până în prezent și am publicat peste 10 de cărți, iar unele dintre ele au fost deja traduse în limbi străine în mai multe țări. De când mă aflu în închisoare în România, iulie 2016 și până în prezent, am scris deja 5 cărți noi.

Sunt persoane publice cu care ați menținut legătura după ce ați plecat din țară?

În cadrul Școlii de Yoga MISA nu au existat persoane publice care să fi participat la activitățile specifice ale acestei mișcări, mai ales datorită unei vânători a vrăjitoarelor ce a fost dezlănțuită și întreținută aproape fără încetare împotriva cursanților, a simpatizanților acestei școli de yoga, care au fost adeseori puși, pe nedrept, la stâlpul infamiei. Campaniile de linșaj mediatic se succedau aproape fără încetare atât împotriva mea cât și împotriva MISA și de cele mai multe ori astfel de campanii calomioase, veninoase, începeau deloc întâmplător în luna septembrie a fiecărui an, atunci când începeau și cursurile de yoga în cadrul MISA. Regula de bază aș putea spune, în cazul unor astfel de campanii furibunde, era că niciodată nu se accepta după aceea publicarea unui drept la replică. Pe vremea când mă aflam în țară, mai demult, am avut relații, chiar de amiciție, cu două persoane publice, și anume cu talentatul cântăreț Gheorge Zamfir, care chiar practica yoga, și cu poetul Adrian Păunescu ce mi-a oferit posibilitatea să public mai multe articole pe teme de spiritualitate și yoga într-una dintre revistele pe care le edita. Am avut relații de prietenie cu clarvăzătoarea Valentina de la Iași, care a fost invitată de mai multe ori, atât la unele activități ale școlii de yoga MISA, cât și la anumite conferințe axate pe teme de parapsihologi.

Cum ați fost prins? Ce ați făcut în cea zi?

Am sosit la Paris, cu o zi înainte de deschiderea unui târg de cărți vechi la care veneam an de an să cumpăr cărți ce mă interesau. Venisem la Paris, fiind însoțit de trei prieteni, dintre care unul conducea mașina cu care am călătorit din Suedia în Franța. Fusesem invitat, împreună cu ei, la o persoană de origine română, care locuia de mai mulți ani la Paris. Cam la două ore după deschiderea târgului de carte, am intrat, fiind însoțit de cei trei prieteni, în incinta acelui târg și am început să trec în revistă fiecare stand cu cărți vechi. Alesesem cam 15 cărți pe care, rând pe rând, le-am achiziționat. Cam după trei ore s-au apropiat de mine doi bărbați în civil, care m-au întrebat dacă sunt Bivolaru și apoi, după o scurtă discuție, pe care am avut-o cu ei în limba franceză, m-au rugat să îi urmez. La început nu am vrut să dau curs cererii lor și atunci m-au prins în mod ferm și cu putere de brațe și m-au dus către ieșire din incinta acelui târg. Câțiva vânzători ce mă cunoșteau de ani de zile au sărit în ajutorul meu și i-au întrebat pe cei doi ce au cu mine și le-au cerut să mă lase în pace. Atunci, unul dintre cei doi civili a scos o legitimație și a spus că este de la Poliția belgiană. Cei trei prieteni cu care eram au vrut să vină atunci cu mine, dar au fost opriți de alți cinci civili care se aflau în apropiere și care făceau parte din echipa ce fusese trimisă să mă rețină. Am fost apoi dus la o mașină și anunțat că am fost arestat deoarece, pe numele meu există un mandat internațional de arestare. Au vrut după aceea să îmi pună cătușe, dar eu m-am opus la început și am declarat că am azil politic în Suedia și că nu au dreptul să mă aresteze și nici să îmi pună cătușe. Atunci, ei mi-au spus că sunt obligați să îmi pună cătușe și au adăugat că pot să-mi chem un avocat francez care mă va ajuta dacă am cumva numărul lui de telefon la mine. Le-am spus că nu cunosc niciun avocat francez. Mi-au pus cătușe și m-am dus imediat la sediul Europol din Paris. Mi-a fost ulterior adus un avocat francez din oficiu, care s-a comportat formal și nu m-a ajutat deloc.

În timpul anchetei, înainte de a fugi din România, și după ce ați fost adus înapoi, procurorii au încercat să facă o înțelegere cu dumneavoastră? Vi s-au cerut informații despre eventuale persoane publice care erau adepte MISA în schimbul înțelegerii? Cum vi s-a propus exact asta?

În timpul anchetei din anul 2004 nu a existat nicio tentativă a procurorilor de a face vreo înțelegere cu mine deoarece aceștia primiseră ordin din culise să-mi fabrice dosare pentru a mă trimite chiar nevinovat la închisoare. În anul 2016, în luna iulie, după ce am fost adus în România, s-a deschis imediat o anchetă, pe baza minciunilor senzaționale ce au fost vehiculate în mass-media. În conformitate cu aceste calomnii halucinante, care nu aveau nici un sâmbure de adevăr, mi s-a atribuit afirmația, pe care eu nu am făcut-o niciodată, cum că aș fi spus că dacă voi fi extrădat în România voi face dezvăluiri despre niște așa-zise persoane ce m-au ajutat să fug din România, și în urma acestor așa-zise dezvăluiri, în final, vor cădea multe capete ale celor care, zice-se, m-au sprijinit să plec din România. Țin însă să precizez că atât după arestarea mea în Franța cât și după extrădarea mea în România, eu nu am dat nimănui niciodată nici un interviu și nici nu am făcut niciodată astfel de afirmații în fața judecătorilor din Franța. Cu toate acestea, o astfel de minciună sfruntată a fost crezută imediat de organele de poliție care au deschis de îndată o anchetă care a durat cam două luni. Pe parcursul acelei anchete, anchetatorii s-au căznit din răsputeri să mă determine să spun cine m-a ajutat să fug din țară pentru că ei nu voiau, în ciuda evidențelor, și a dovezilor existente să accepte realitatea referitoare la modul în care am ajuns în Suedia pentru a solicita azil politic. Pe parcursul acestei anchete stranii, procurorul m-a solicitat de două ori să discute cu mine atunci când avocații mei nu erau prezenți iar cu acea ocazie am vorbit doar între patru ochi și mi-a spus că dacă voi face denunțuri explicite referitoare la persoanele publice cu funcții importante care m-au ajutat să fug din România, drept recompensă, se va interveni, evident pe ascuns, pentru a mi se aproba cererea de rejudecare a dosarului în care deja fusesem condamnat la șase ani de închisoare. Era vorba de cererea de rejudecare care fusese depusă la instanța de la Sibiu. Și totodată mi-a sugerat că aș putea fi declarat nevinovat, așa cum anterior se petrecuse aceasta, când cele două instanțe, atât cea de la Sibiu, cât și instanța superioară din orașul Alba, m-au declarat anterior nevinovat. Cu acea ocazie, procurorul respectiv mi-a spus să mă gândesc bine la această șansă pe care mi-o poate oferi și care a accentuat chiar dumnealui, n-o să se mai repete.

Procurorul mi-a sugerat că dacă o să fac astfel de denunțuri referitoare la persoane publice, până la rejudecarea dosarului meu, mă va declara cu siguranță nevinovat

În plus, procurorul mi-a sugerat că dacă o să fac astfel de denunțuri referitoare la persoane publice apoi, până la rejudecarea dosarului meu, mă va declara cu siguranță nevinovat, după aceea am să fiu pus în libertate și nu am să mai fiu trimis deloc în penitenciar și am să rămân în arestul de la circa de poliție unde am să am condiții de detenție mult mai bune decât în orice alt penitenciar. Am refuzat atunci ferm această ofertă și avantajele ce îmi erau oferite, dar cu toate acestea, în finalul ultimei discuții cu acel procuror, el mi-a comunicat că speră să mă răzgândesc și mi-a spus că dacă, totuși, am să mă decid să fac ulterior denunțuri, va fi necesar doar să solicit o întrevedere cu dumnealui iar după aceea totul se aranjează iar mie o să îmi fie bine. A concluzionat, privindu-mă într-un mod semnificativ, că este sigur că știu mult mai multe despre persoanele publice care, în conformitate cu suspiciunile dumnealui, m-au ajutat, dar că deocamdată nu vreau să colaborez. A conchis apoi că este spre binele justiției ca toate acestea să se afle. Ceea ce s-a petrecut după aceea, cu cererea de redeschidre și judecare a dosarului meu a fost uimitor și totodată semnificativ deoarece la prima instanță această cerere a fost respinsă totuși ca nefondată și, deși totuși am făcut apel, dat fiind faptul că am respins atunci să fac denunțuri, am toate șansele în ghilimele ca și apelul pe care l-au formulat la instanța superioară, în orașul Alba , să fie de asemenea, respins, chiar dacă motivele pe care mă bazez sunt temeinice.

Sunt persoane în funcții publice în prezent care sunt adepte MISA?

Datorită campaniilor aproape neîncetate și furibunde de denigrare ce au culminat de multe ori într-un sui generis linșaj al mass media ce a fost dezlănțuit adeseori atât împotriva școlii de yoga MISA, cât și contra practicanților yoga, persoanele în funcții publice s-au ferit și încă se mai feresc, analogic vorbind, ca de ciumă, să participe la manifestările speciale și la cursurile acestei școli de yoga. Din nefericire, actualmente în România este de zeci de ori mai șic să mărturisești că ești homosexual decât să practici yoga la școala de yoga MISA. Prejudecățile prostești, paralizante, îi opresc pe mulți oameni ce cred orbește tot ceea ce se spune la televizor să îndrăznească să se convingă în mod direct și personal cu privire la beneficiile multiple pe care le oferă practica yoga. Referitor la acest aspect, merită să ne amintim că genialul fizician Albert Einstein a spus cândva: Adeseori mai repede reușești să dezintegrezi un atom decât o prejudecată tâmpă. Cu toate acestea, școala de yoga MISA este cea mai mare școală din Europa și numără zeci de mii de practicanți, aspiranți și simpatizanți.

În România este de zeci de ori mai șic să mărturisești că ești homosexual decât să practici yoga la școala de yoga MISA

Printre adepți se află persoane care au deținut funcții publice? Întrebarea vine în contextul chiar de curând erau pe unele site-uri referiri la un interviu pe care l-ați fi acordat unei publicații germane în care vorbiți despre Dacian Cioloș ca adept MISA. A venit apoi și o dezmințire din partea unui grup de yoghini. Aveți acum ocazia să ne spuneți cum stau lucrurile.

Este evident că actualmente în România yoga este mai mult hulită, mai mult temută și chiar respinsă decât cunoscută. Adeseori, în această țară, mai ales prin mass media, se promovează o discriminare furibundă, sălbatică și stranie, a celor care practică yoga în cadrul școlii de yoga MISA. O mentalitate bizară ce a fost propagată prin mass-media în România face să treacă aproape neobservat un terorist dar, în schimb, descoperirea unei persoane publice cum că ar practica yoga la MISA sau simpla descoperire că o persoană publică a participat măcar o singură dată la o manifestare colectivă a acestei școli de yoga ori constatarea că o persoană publică exprimă o stare de simpatie față de școala de yoga MISA devine apoi o sui generis crimă de neiertat, devine un păcat de moarte, ca să spunem așa, pe care după aceea mass-media îl va înfiera prompt, plasând apoi respectiva persoană publică pentru totdeauna la stâlpul infamiei. Tocmai de aceea, mass media se căznește uneori, cu o vădită disperare, să identifice, analogic vorbind, întocmai așa cum făceau comuniștii fanatici cu membri de partid ce îndrăzneau să meargă la biserică de Paște persoanele în funcții publice ce au păcătuit vreodată, care au făcut păcatul grav participând, fie chiar și o singură dată la o spirală MISA; la o conferință MISA sau chiar pentru o lună la un curs de yoga organizat de MISA. Având în vedere toate acestea, este evident că persoanele publice sunt pur și simplu terorizate să nu cumva să fie vreodată prinse că au avut fie chiar și cea mai mică tangență cu școala de yoga MISA căci dacă apoi sunt descoperite sau numai bănuite de așa ceva ele intră imediat în malaxorul necruțătoar al mass media care va clama apoi fără încetare : x sau y face yoga la MISA. Puțini sunt însă aceia care își dau seama de aceste aspecte ce evidențiază manipularea insipioasă pe care din nefericire o exercită mass-media în România. Având în vedere toate acestea ținem să precizăm că domnul Dacian Cioloș nu a fost și nu este elevul meu așa cum s-a afirmat în mod mincinos și dumnealui nu este cursant în cadrul MISA.

Cum țineți legătura cu adepții MISA?

Actualmente, după aducerea mea în România, legătura cu adepții MISA care aleg să comunice cu mine este realizată numai prin corespondență care îmi este adresată personal pe adresa penitenciarului în care mă aflu, săptămânal. Răspund uneori într-o manieră succintă cam la 500 de scrisori ce îmi sunt adresate. Prin intermediul acestor scrisori multe ființe umane, uneori chiar și oameni care nu sunt încă la cursurile de yoga ale școlii MISA îmi cer sfaturi, îmi solicită ajutor spriritual paranormal ce poate fi oferit de noi la distanță pe baza unei fotografii recente sau mă roagă să le indic ce plante medicinale pot fi folosite pentru a își ameliora sau chiar vindeca prin modalități specifice fitoterapiei problemele de sănătate pe care le au. Precizez că toate acestea sunt oferite solicitanților în mod gratuit. În plus, pregătesc săptămânal conferințe ce sunt tot gratuite pe teme de spiritualitate care sunt apoi urmărite cu mult interes de multe mii de oameni și care sunt difuzate pe postul TV al școlii, respectiv pe un post ce funcționează pe internet, și care este cunoscut sub numele de MISA senzațional TV. Scriu, de asemenea, articole ce apar pe site-ul intitulat yoga ezoteric.com ce are o audiență de peste 350.000 vizitatori pe lună. Mai scriu săptămânal o nouă lecție pentru cursul de yoga avansat pe care o trimit prin poștă. Cam o dată pe lună mă vizitează la locul de detenție redactorul șef al editurii. În fiecare zi lucrez, înclusiv sâmbăta și duminica, cam 11-12 ore zilnic, pentru a acoperi în felul acesta toate activitățile pe care mi le asum în mod benevol și altruist. Mă simt chiar foarte bine procedând în felul acesta căci experimentez starea inefabilă de sui generis releu și prin aceasta bunul Dumnezeu se manifestă prin ființa mea. Procedând în felul acesta am descoperit și încă mai descopăr că dacă mult bine faci cu ajutorul lui Dumnezeu apoi mult bine simți în ființa ta și la fel mult mult bine găsești la ființele cu care vii în contact.

Mai credeți în teroriile care au stat la baza creării mișcării? Ați face același lucru dacă ați lua-o de la început?

În cadrul acestei școli de yoga, care este MISA, teoria, ce este însă plină de înțelepciune dumnezeiască, este, pe bună dreptate, considerată ca fiind baza prealabilă, indispensabilă a unei realizări lăuntrice eminamente spirituale, metafizice, la care ne conduce în mod gradat practica yoga atentă, lucidă, entuziastă și perseverentă. Dincolo de aparențe, yoga poate fi înțeleasă și aprofundată numai de către cei care o practică. Starea de măiestrie în practica yoga poate fi atinsă numai de cei care o exersează căci exercițiul adecvat îl face pe aspirant să devină un yoghin veritabil. Teoriile pline de înțelepciune dumnezeiască ce se află la temelia școlii se yoga MISA se bazează pe adevărurile esențiale eterne ce au fost revelate oamenilor de bunul Dumnezeu. Toate acestea reprezintă tezaurul milenar al unei cunoașteri ezoterice, esențiale, pe care se bazează yoga. Având în vedere toate acestea, pot să vă spun că în realitate, cred cu aceeași credință puternică și de nezdruncinat în teoriile pline de înțelepciune dumnezeiască ce se află la temelia școlii de yoga MISA. Spre exemplu, cum ar putea cineva, care după ce a participat la o spirală prin care se induce o stare extatică de eliberare spirituală prin miracol dumnezeiesc cu ajutorul ce ne vine de la Dumnezeu și care a experimentat în felul acesta o stare copleșitoare euforică care a durat trei, patru zile în șir, să nu mai creadă, fie chiar și după patru, cinci ani în trăirea exemplară pe care a avut-o atunci, cândva? Analogic vorbind, este ca și cum am întreba pe un conducător auto inteligent, ingenios și priceput, dacă încă mai crede în mașina lui excelentă, Mercedes, ce se află parcată în fața casei, ale cărei chei se află în buzunarul său. Pe baza acestor considerente, pe care le-am expus succint aici, vă mărturisesc că aș face cu același entuziasm, cu aceeași abnegație, cu același spirit de dăruire , chiar și de o mie de ori la rând, tot ceea ce am făcut și încă mai fac pentru binele, pentru fericirea și pentru sănătatea oamenilor care aleg să practice yoga. Aceasta și datorită ajutorului tainic ce se revarsă și apoi se manifestă în și prin ființa mea expansionată în memărginire de la bunul Dumnezeu.

Ce le răspundeți celor care v-au acuzat că făceați orgii sexuale? Pentru unele situații există filmări sau chiar acuzații penale.

Unor astfel de oameni, ce sunt chinuiți de propriile lor frustrări și care nu încetacează să facă asupra mea fel și fel de proiecții psihomentale, bolnăvicioase, fantasmagorice, răutăcioase, țin să le atrag mai întâi atenția că : cei care sunt smintiți , perverși și desfânați prezintă o morbidă tendință de a îi considera și de a îi judeca într-un mod prostesc, într-un mod răutăcios pe ceilalți după propria lor perversitate, după propria lor desfrânare și după propria lor sminteală ce îi caracterizează. În al doilea rând, țin să precizez că eu nu am făcut niciodată orgii sexuale. Afirmația, în mod vădit, mincinoasă, cum că ar exista filmări cu mine participând la așa-zise orgii sexuale este o născoceală halucinantă ce s-a vehiculat prin mass-media de sute de ori până acum dar nimeni nu a prezentat până în prezent o astfel de filmare și nici nu va putea să facă vreodată aceasta pentru motivul banal că o astfel de filmare nu există. La adresa mea nu există nici un fel de acuzații penale referitoare la orgii sexuale. Și aceasta este o minciună sfruntată. Toate aceste afirmații sunt doar niște bârfe abjecte ce au fost lansate de zeci și zeci de ori la adresa mea fără a fi însă prezentate nici un fel de dovezi concludente. Scorneala bazaconistică despre așa-zisele orgii sexuale ce se fac în sălile în care se practică hata yoga la MISA au apărut încă din anul 1990 și au fost neîncetate, repetate după aceea. Există chiar o situație strict autentică în care o cursantă yoga, începătoare, dintr-un oraș de provincie, a venit în finalul cursului ca după trei luni de curs și apoi l-a întrebat pe instructor când va avea loc orgia sexuală despre care ea citise în presă că are loc în sala de curs. Atunci când instructorul i-a spus că așa ceva nu se petrece niciodată, femeia respectivă s-a arătat foarte dezamăgită și apoi a spus: Păi dacă este așa eu n-am să mai vin la acest curs. Și apoi chiar nu a mai venit niciodată la cursul de yoga.

Cum ați reușit să supraviețuiți în perioada comunistă în condițiile în care mișcarea (n.r. MISA) era considerată în afara legii? Ați colaborat cu Securitatea,vă cereau informații despre membri?

Începând cu anul 1984 practica yoga a fost interzisă la ordinul dictatorului Ceaușescu în România. Pentru că am continuat, totuși, să predau yoga la unele grupuri de aspiranți, chiar la domiciliul unora dintre ei, am fost arestat de Securitate și apoi am fost acuzat, în mod aberant, de organele Securității că aș fi urmărit să-l asasinez pe Ceaușescu prin mijloace paranormale, la distanță, prin intermediul unui grup de practicanți yoga. Deși părea o nebunie, organele Securității au făcut eforturi imense, ba chiar m-au torturat, atât pe mine cât și alte persoane, pentru a instrumenta un astfel de dosar bizar. Pe parcursul anchetei, am decis să protestez și de aceea am evadat în semn de protest din arestul central al Securității statului, folosind anumite abilități paranormale pe care mi le-am trezit prin practica yoga.(..). Cu toate că organele Securității mi-au propus de două ori la rând să devin informator și mi-au spus că voi fi plătit pentru aceasta și au specificat apoi că voi avea și alte avantaje, am refuzat de fiecare dată astfel de solicitări ce erau dezonorante pentru mine.

Azilant politic în Suedia, condamnat în Româniapentru act sexual cu un minor în formă continuată

Gregorian Bivolaru a plecat din România după ce a fost trimis în judecată, în august 2004, fiind arestat în aprilie 2005, în Suedia. În noiembrie 2005, autorităților române li s-a respins cererea de extrădare a acestuia. Ulterior, în decembrie 2005, fondatorul MISA a primit azil politic din partea autorităților suedeze. Gregorian Bivolaru a fost condamnat, pe 14 iunie 2013, de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), la șase ani de închisoare cu executare pentru act sexual cu un minor în formă continuată, decizia fiind definitivă.

Pe 26 februarie anul trecut a fost prins de autoritățile franceze în timp ce se afla la un târg în Paris.Prin aceeași decizie, ICCJ l-a achitat pe Bivolaru de acuzația de perversiuni sexuale în legătură cu victima Mădălina Dumitru, pe motiv că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Pentru același motiv și în cazul aceleiași victime, Bivolaru a fost achitat și pentru fapta de trafic de minori.

Totodată, instanța a încetat procesul penal pe numele lui Bivolaru pentru tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei, fapta fiind prescrisă.