12320 vizualizări 16 apr 2017

"Primul care a denunţat nedreptatea procesului lui Isus a fost un tâlhar. Pe lângă partea religioasă, sărbătoarea creştină a învierii lui Isus scoate în evidenţă rolul legii şi al judecăţii în societate. Conform relatărilor biblice şi extra-biblice, Isus a fost condamnat în baza unui proces nedrept, care a încălcat atât normele procesuale iudaice, cât şi pe cele române din timpul respectiv. Pilat, procurator român al regiunii, a lăsat poporului responsabilitatea sentinţei lui Isus. Iar poporul, manipulat de preoţi şi cărturari, a strigat că doreşte să fie eliberat un vinovat şi pedepsit un nevinovat. «Să nu te iei după cei mai mulţi, că să faci rău; şi la judecată să nu urmezi celor mai mulţi, că să te abaţi de la dreptate», spune una din regulile date de Dumnezeu lui Moise după ieşirea din Egipt. Înţelepciunea acelor cuvinte e valabilă şi azi, căci pericolul judecăţilor populare e mereu prezent. E important să ne amintim că judecata se face după lege şi proceduri, nu după aplauzele sau strigătele mulţimilor", a scris preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), Dana Gîrbovan, pe pagina sa de Facebook.

Judecătoarea a mai scris că sentinţa dată în cazul lui Isus a fost că acesta să fie răstignit pe cruce, el executându-şi pedeapsa răstignirii între doi tâlhari.

"E interesantă scena şi dialogul dintre cei trei. Unul dintre tâlhari îl persiflează pe Isus şi-i spune că, dacă într-adevăr are puterea care se spune că ar avea-o, să se mântuiască El de pe cruce şi să-i mântuiască şi pe ei. Celălalt tălhar, însă, spune: “Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău” (Ev. Luca cap 23).

Ca judecător, m-a surprins că nu apostolii sau cei din familia lui Isus sunt cei care reclamă nedreptatea condamnării, ci primul care da mărturie despre judecată nedreaptă a lui Isus este acest tâlhar, condamnat pe drept, aşa cum el însuşi recunoaşte. Nu cei consideraţi drepţi au fost primii care să constate o nedreptate făcută la judecata altuia, ci a fost un răufăcător cel care, având parte de o judecată dreaptă, a constatat nedreptatea făcută în judecata altuia. Reacţia acestui tâlhar este cu atât mai importantă, dacă ne gândim că răstignirea însemna o moarte lentă şi foarte dureroasă. În agonie şi în pragul morţii fiind, acest tâlhar are puterea nu doar să admită propria sa greşeală şi să spună că pe drept suferă acea condamnare, ci şi să fie atent la suferinţa celui de lângă el şi să denunţe, tot public, că celuilalt i s-a făcut o nedreptate", a mai scris Gîrbovan.

Preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România a mai scris că liderii preoţilor, cărturarii şi intelectualii vremii, ştiitorii de carte - formatorii de opinie ar fi trebuit să fie primii care să vorbească despre acea judecată nedreaptă, dar au tăcut.

"A vorbit însă un tâlhar, un condamnat, un penal, al cărui nume nici măcar nu a rămas consemnat. Mărturia acestui anonim, însă, ar trebui să fie prilej de reflecţie pentru fiecare dintre noi, din mai multe perspective. Oricine reclamă o nedreptate, ce i se face lui sau altuia, trebuie ascultat. Uneori adevărul e ascuns de către cei pe care îi credem buni şi e relevat de cei pe care îi vedem demni doar de dispreţ. Dintr-o altă perspectivă, în fiecare persoană din închisori, ce ispăşeşte o pedeapsă, se poate regăsi tâlharul de pe cruce. E datoria societăţii să facă eforturi pentru a-i da şansă reabilitării. Nu în ultimul rând, judecata trebuie să se facă nu în numele poporului, în aplauzele ori strigătele sale, ci în numele legii şi respectând toate procedurile, tocmai pentru a se asigura că cel vinovat este condamnat pe măsură, iar cel nevinovat nu este pedepsit pe nedrept. Lumina Învierii să ne lumineze minţile şi sufletele, să nu întoarcem capul în faţă nedreptăţii şi să învingem răul făcând binele. «Lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu a cuprins-o»", îşi încheie Dana Gîrbovan postarea.

Citește și: