no author
Gandul
60398 vizualizări 15 mar 2017

Potrivit anchetatorilor, din documentele studiate a reieşit faptul că în perioadă în care la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor.

Întrebat la ultimul termen înainte de prima sentinţă dacă are vreo remuşcare, Ion Ficior, a răspuns atunci sec, zâmbind „Nu” şi că nu există morţi.

După ce procurorii au cerut 25 de ani de închisoare, Ion Ficior a spus în faţa  judecătorilor “în închisori nu curge lapte şi miere”, scuzându-se faţă de cei împotriva cărora s-au luat “măsuri mai aspre”.

“Vreau să mărturisesc în faţa dumneavoastră că în închisori nu curge lapte şi miere. Ele sunt supuse privaţiunilor. Nu e uşor să execuţi o pedeapsă cu regim special. Eu îmi cer scuze faţă de cei pentru care s-au luat măsuri mai aspre. Nu puteam depăşi însă regulamentele, nu puteam aduce eu mai multă hrană la Periprava. Nu îmi permiteam să maltratez oameni. Mi-e jenă că unii se uită la mine ca la un torţionar”, a declarat Ion Ficior în faţa judecătorilor. 

Vreau să mărturisesc în faţa dumneavoastră că în închisori nu curge lapte şi miere

La ultimul termen de judecată, înaintea sentinţei, magistraţii au audiat trei martori, foşti deţinuţi ai Penitenciarului Periprava.

Mirel Stănescu, unul dintre foştii deţinuţi ai Penitenciarului Periprava, a declarat în sala de judecată că în 1959 au fost duşi de la Gherla cinci sute deţinuţi.

Până şi militarii în termen care ne păzeau erau învăţaţi să ne urască

"De acolo ne-au dus la Tulcea şi de acolo la lagărul de la Periprava, în aprilie sau mai. Ne-au cazat într-o baracă din stuf. Ne-a spus Ion Ficior că partidul ne dă şansa să ne reabilităm prin muncă. Am făcut munci agricole - se tăia stuf, se cultiva porumb care trebuia curăţat. Trebuia să mergem în ritm foarte susţinut. Se muncea 12 ore, mâncarea era foarte proastă, foarte slabă. Mai mâncam şi porumb crud, deşi era interzis. Uneori am mâncat şi şerpi de apă. Hrana era zeamă de arpacaş, uneori cartofi, uneori câteva boabe de fasole. Dimineaţa primeam o apă colorată. Beam apă din Dunăre, ne-am şi îmbolnăvit de dizenterie. Au fost mari umilinţe: dacă rămânea un fir netăiat de stuf pe rândul tău, te pedepseau. Am fost lovit cu un baston în spate şi apoi m-au obligat să îl rup cu dinţii. Cât am stat acolo nu am făcut niciodată baie. Toate s-au întâmplat sub conducerea lui Ion Ficior. Pe mine m-a marcat umilinţa trăită acolo : că nu ne puteam spăla, WC era în aer liber, bătăile. Până şi militarii în termen care ne păzeau erau învăţaţi să ne urască", a povestit acesta în faţa magistraţilor. 

CITEŞTE AICI CAZUL COMPLET AL TORŢIONARULUI FICIOR. FAŢĂ ÎN FAŢĂ CĂLĂUL ŞI VICTIMELE 

Ioan Ficior a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Ioan Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici. 

Conform actului de sesizare a instanţei, în perioada 1 august 1958 - 1 noiembrie 1963, în calitate de locţiitor şi comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi la Periprava, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora. 

 

Potrivit anchetatorilor, din documentele studiate a reieşit faptul că în perioadă în care la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor.

Anchetatorii au mai stabilit că deţinuţii de la Periprava erau supuşi unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completă de familii şi de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiţii de cazare mizerabile, frigul insuportabil din barăci, sancţiunile fizice pentru abateri minore, hrana deficitară, deţinuţii fiind în permanenţă înfometaţi şi însetaţi, având dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor şi, nu în ultimul rând, condiţiile de muncă inumane la care erau supuşi aceştia. 

Gândul în parteneriat cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a prezentat, în premieră, în 2013, profilul complet lui Ion Ficior, al celui de al doilea torţionar comunist identificat de autorităţi.

În perioada 1958-1963 când la conducerea lagărului Periprava a fost torţionarul Ficior, iniţial ca locţiitor şi ulterior comandant, la primăria din localitate au fost înregistrate 103 decese. Aceşti morţi au provenit toţi de la lagărul condus de Ficior. 

Pe majoritatea certificatelor de deces se menţionează la cauzele morţii caşexia sau distrofie. Caşexia în termeni medicali înseamnă pierderea masivă în greutate cu efecte ireversibile care are drept cauze înfometarea. Un astfel de diagnostic este în concordanţă cu măturiile foştilor deţinuţi care spuneau că la Periprava erau înformetaţi sistematic.

O statistică oficială arată că din cele 103 de decese înregistrare oficial 53 au fost consemnat în anul 1960 când Ficior era deja comandant plin al lagărului. 

Lista torturilor de la Periprava

IICMER a strâns mai multe mărturii de la foşti deţinuţi la Periprava, care arată cruzimea extremă a regimului impus de Ficior. Fiecare dintre deţinuţi vorbeşte pe larg despre atrocităţile la care erau supuşi. În continuare puteţi citi o sinteză a declaraţiilor făcute de câţiva supravieţuitori ai lagărului de la Periprava:

Tomici Gheorghe - 7 ani pentru tentativă de trecere a frontierei - a ajuns la Periprava în mai 1959. Povesteşte că noii veniţi în penitenciar erau bătuţi cu parul, la întâmpinarea făcută de Ficior. Deţinuţii ajungeau să mănânce porumb crud şi rădăcini de stuf, pentru că raţiile de mâncare erau foarte mici. Apa era adusă din Dunăre, iar hrana era făcută şi din cai slabi şi bolnavi aduşi special pentru sacrificare la Periprava.

Roşcoban Alexandru - 20 de ani pentru uneltirea contra ordinii sociale - a ajuns în lagărul din Deltă în 1961. Îşi aminteşte că deţinuţii munceau de dimineaţă până seara la porumb, iar iarna la stuf. Celulele erau extrem de aglomerate – 40 de deţinuţi într-o cameră de 8 metri pe 4. Mureau 1-2 oameni pe zi la Periprava.

Melinte Ion - 3 ani- a venit de la Aiud. Povesteşte că, dacă deţinuţii erau prinşi că mănâncă porumb sau legume crude de pe câmp, erau judecaţi de un tribunal special creat de Fecior, pedepsele constând de regulă în bătăi crunte de la gardieni, supravegheate de Ficior. Morţii erau adunaţi cu roaba din stuf şi depozitaţi într-o magazie. Un mort pe zi.

Dunca Gavrilă - 5 ani muncă silnică -  a ajuns în 1958-1959. A lucrat la stuf din decembrie până în martie, deşi Dunărea era îngheţată. ”Dacă nu făceai norma de muncă erai bătut, raţia de mâncare era micşorată şi erai izolat 3 zile. Pedepsele, dictate de tribunalul lui Ficior. Se murea 2-3 pe zi, din cauza foamei şi a bătăii, susţine deţinutul

Caroli Ioan - 10 ani pentru agitaţie publică, trecerea frontierei. Spune că a fost bătut personal de Ficior. Îşi aminteşte că un coleg preot a fost ţinut nemâncat şi bătut până a murit.

Bălaşa Eugeniu - 18 ani pentru uneltire contra ordinii sociale. Relatează că cei mai mulţi deţinuţi se îmbolnăveau din cauza hranei foarte proaste şi a apei luate direct din Dunăre, iar tratamentul consta în buruieni de pe câmp, pe care le luau singuri, pentru că nu existau îngrijiri medicale. Spune că în 3 ani cât a stat aici au murit cam 1.000 de oameni, care au fost îngropaţi lângă penitenciar.

Baciu Petru, 13 ani. povesteşte că oamenii erau trimişi şi la muncă în port, la împins vagoneţi. Nu făceau faţă la efort pentru că erau hrăniţi foarte prost. Baciu a fost deseori pedepsit cu detenţie la „Neagra”, unde nu era hrănit şi era forţat să stea numai în picioare.

O analiză oficială arată că cei care au decedat la Periprava avea între 40-49 de ani (19 decese), 50-59 de ani (54 de decese) si peste 60 (19 decese). Stastistica oficială a ICCMER arată că au decedat şi trei tineri cu vârste cuprinse între 19-29 de ani. 

Citește și: