1471 vizualizări 13 feb 2018

„Ca să poţi diagnostica un subiect cu schizofrenie, trebuie să observi următoarele caracteristici: delir, halucinaţii, comportament dezorganizat sau catatonic sau prezenţa simptomelor negative, disfuncţie semnificativă în abilitatea de a munci, de a merge la şcoală sau a îndeplini sarcinile zilnice. Aceste semne sunt prezente de cel puţin şase luni’’, spune psihologul Radu Leca pentru Ce se întâmplă, doctore?

Cauze şi factori de risc

În mod oficial există cauze biologice, socioeconomice, psihosociale. Specialiştii pun accentul pe cele genetice. „Cauzele biologice ţin de materialul genetic cu care venim pe lume sau de tipul traumelor fizice ce determină schimbări în dezvoltarea creierului. Este ştiut faptul că Boala Huntington este precedată de simptome ale schizofreniei.

Trăsăturile de personalitate, valabile pentru un schizofrenic îl vor poziţiona mereu, socieconomic, la un nivel scăzut spre mediu. Sunt rare exemplele de schizofrenici care au ajuns în 40 de ani de existenţă la un nivel socioeconomic înalt’’, mai spune psihologul Radu Leca.

Vulnerabilitatea subiectului la stres determină manifestări de natură schizoidă. „Exemplu concret: evoluţia alături de părinţii cu dificultăţi de comunicare, nesiguri şi retraşi, fara relaţii sau cu un număr redus de relaţii de prietenie, evident cu tendinţa de control sau cu tendinţa de a domina, reprezintă un factor public care creşte riscul de a dezvolta schizofrenie la copil. De asemenea, consumul de substanţe psihoactive conduce subiectul către primul episod schizofrenic’’, adaugă specialistul.

Primele semne ale schizofreniei

Schizofrenia se manifestă diferit la fiecare individ. „Aveam un profesor la facultate care ne spunea aşa: nu sunt doi schizofrenici identici. Unii subiecţi manifestă treptat simptomele schizofreniei, la alţii simptomele se manifestă brusc’’ , precizează psihologul Radu Leca.

Citeşte continuarea în CSID!

--

Citește și: