Adrian MACARIE
Adrian MACARIE
2285 vizualizări 25 dec 2016

Ajuns la 86 de ani, Ion Mihai Giuran s-ar putea lăuda doar cu bogăţia sufletească. Nu o face însă. Stă aşezat pe patul acoperit cu pături şi vorbeşte aproape şoptit despre viaţa lui. 14 ani a trecut, în tinereţe, prin temniţele comuniste, cel mai mult la Aiud. „ La Gherla, ne-au băgat foarte mulţi într-o încăpere, nu aveam aer să respirăm, iar până dimineaţa foarte mulţi au murit. Am supravieţuit pentru că am stat lângă uşă, care avea un gol de două degete sub ea”, îşi aduce aminte Mihai Giuran. A supravieţuit ororii comuniste şi a reuşit să fugă din ţară în anii 70, cu ajutorul unor prieteni. 

S-a întors după 1989, iar agoniseala de-o viaţă şi-a împărţit-o cu cei cu care soarta nu a fost  atât de darnică. Donaţia sa către maternitatea din Slatina l-a adus pe prima pagină a ziarelor şi în jurnalele televiziunilor. 


 
„Am văzut apelurile repetate la televizor, «ajutaţi copiii născuţi prematur!». Atunci m-am hotărât să donez eu două incubatoare. Sunt foarte scumpe, asta e problema! Dar mai este şi o altă problemă, că oamenilor bogaţi nici nu le pasă, nu vor să audă de aşa ceva. Mai bine se duc la vânătoare sau la o distracţie undeva. Nu se gândesc să doneze ceva pentru copiii ăştia care sunt, până la urmă, români, viitorul ţării şi neamului acesta”, spune profesorul, care nu are copiii, dar care s-a gândit să-i ajute pe micuţii care vin pe lume mai devreme.

Bătrânul spune că ajutorul vine tot de la oamenii săraci: „Nimeni nu se gândeşte la asta şi cel mai bun ajutor vine tot de la oamenii săraci. Vin şi dau puţin, dar dau, pe când cei bogaţi nu dau”.

Donaţia în valoare de peste 20.000 de euro a lui Giuran pentru Maternitatea Slatina nu a reprezentat un gest singular de bunătate. De mai mult timp, bărbatul în vârstă de 86 de ani, ajută copiii unei familii nevoiaşe din Slatina, care nu reuşeşte să le asigure nici măcar hrana. Este vorba de două fetiţe, în vârstă de şase şi zece ani, cărora Ion Mihai Giuran le oferă mâncare şi chiar le ajută la teme, el fiind profesor de limba engleză.

 

„Au venit şi ieri fetiţele aici, au tăiat hârtii, s-au jucat. Una are cinci ani şi jumătate - şase, iar cealaltă zece ani. Le ofer cazare, le dau mâncare, le întreb ce vor să mănânce, le aduc tot ce vor ele. Acasă, la părinţi, n-au. Mama lor are probleme de sănătate, nu poate, iar tatăl nu are serviciu. Sunt săraci lipiţi pământului şi le-am luat eu să le cresc. Am trăit 30 de ani în Anglia şi le învăţ engleză. Una din ele a şi început să înveţe câte ceva. Dar au teme prea mari date de la şcoală şi nu reuşesc să le facă, aşa că de engleză au mai puţină grijă. Sistemul este foarte diferit faţă de Anglia”, a declarat bătrânul.

Ion Mihai Giuran a vorbit şi despre celebritatea pe care a dobândit-o deşi nu şi-a dorit-o, după ce a donat incubatoarele Spitalului Slatina. Reprezentanţii mass-media l-au urmat chiar şi la vot.

 

„Au mai venit de la presă şi m-au întrebat tot felul de lucruri. A venit o echipă care m-a urmat chiar şi la vot. După părerea mea este rău că nu au votat mulţi dintre tineri pentru că, în felul ăsta se modifică cifra reală de votanţi şi de multe ori influenţează pe cei care au şanse mai mici”, a mai spus Giuran.

În timpul interviului, îi sună telefonul. „Este în regulă, este «allright»! Mulţumesc!”, răspunde. E unul dintre prietenii care îl sună să se asigure că totul este bine. 
 


La scurt timp după ce a revenit în România, profesorul Giuran a început să facă acte de caritate, la Slatina. Astfel, în 2002, ajută Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu” să înfiinţeze o secţie de limbă engleză, prilej cu care donează peste 350 de volume.

 Giuran vrea să continue donaţiile către bibliotecă şi, după Sărbători, îşi va da toate cărţile pe care le are în casă, volume de valoare inestimabilă.

„Toate cărţile pe care le am sunt în limba engleză. Eu n-am cărţi româneşti decât câteva, de religie, că asta îmi place foarte mult. Acum, pentru că n-o să trăiesc veşnic, vorba aceea, le dau şi pe acestea la Biblioteca Judeţeană, la secţia de limba engleză pe care eu am înfiinţat-o. Acolo, dacă vă duceţi, veţi vedea o bibliotecă de limbă engleză care nu mai există în ţară. Această bibliotecă este publică. Mai sunt biblioteci de limbă engleză, pe lângă facultăţile de specialitate, dar au acces la ele doar studenţii şi profesorii. Biblioteca din Slatina are ceea ce nu au multe biblioteci, volume pe care eu le-am adus cu multă cheltuială din Anglia. După Sărbători va veni cineva să le ia şi pe acestea”, povesteşte bătrânul.

 „Dau totul să-i ajut pe oameni, pe români”, spune Ion Mihai Giuran, atunci când vorbeşte despre donaţiile sale. El şi-a dedicat viaţa faptelor bune, donând, de-a lungul timpului, o casă şi un apartament unor oameni nevoiaşi.

„Am mai avut proprietăţi, în afară de acest apartament în care locuiesc, dar le-am donat. Am dat o casă unei doamne şi familiei sale care aveau o situaţie grea. Mai vine şi îmi mai face mâncare, din când în când, când poate. Este o casă pe strada Tudor Vladimirescu, din Slatina, are şi grădină, iar doamna este foarte fericită să meargă mereu acolo. Am cumpărat un apartament în cartierul ANL, un apartament cu trei camere, unei familii care stă şi acum acolo. L-am donat lor că aveam cu ce să cumpăr. Sper să mai pot face încă multe lucruri şi de acum încolo. Eu, din fericire, am o pensie bună, foarte bună şi dacă economisesc pot să ajut şi dau totul că n-am ce să fac cu banii. Ce să fac cu ei? Dau totul să-i ajut pe oameni, pe români”, a mai spus Ion Mihai Giuran.
 

Ionuţ JIFCU

 

Citește și: