Wimbledonul continuă pentru România

Nu e prima dată. Monica a mai câștigat clar primul set pentru ca la jumătatea celui de-al doilea să înceapă să piardă teren pas cu pas. Și asta din cauză că adversarele nu întâlnesc în circuit o dreaptă slais ca a ei, care, ca să fie returnată, cere un lift accentuat, cu genunchii foarte jos. O jucătoare valoroasă, cum e acum Bacsinszky, „învață” după un timp răspunsul la „feliile” Monicăi și atunci dreapta devine partea ei vulnerabilă, pe care Timea a pistonat-o dur, întorcând jocul în setul 2 și câștigându-l clar pe al treilea. Soluția ar fi alternarea de care vorbeam, care să nu-i permită intrarea în ritm agresiv adversarei.

Altfel, Monica Niculescu rămâne o jucătoare spectaculoasă, mare luptătoare, cu un rever remarcabil, stopuri îndemânatice și voleuri aduse din jocul de dublu, unde se descurcă foarte bine. Optimi de finală la Wimbledon e o performanță care merită aplauze. (Și nu „încurajări” în timpul desfășurării punctului, când Monica era gata să lovească, emise de niște imbecili care vorbeau românește, și pe care a trebuit să-i pună la punct cu un :„Terminați-vă!”).

Cum merită și Horia Tecău, și Florin Mergea, calificați în sferturile probei de dublu, alături de Rojer și Bopanna, în fața lui Hewitt-Kokkinakis și Mirnîi-Kubot. Horia a servit constant foarte bine, furnizându-i siguranță și încredere abilului la fileu Julien Rojer, iar Florin a „explodat”, cu mâna lui formidabilă, în lovituri decisive, în momente cheie – dreapta plesnită de el fără pregătire l-a forțat pe Kubot să greșească voleul, permițându-i apoi lui Bopanna să închidă meciul în tie-break-ul setului 4 cu serviciul.

Wimbledonul continuă pentru România. Să fim cu ochii și inima pe Horia și Florin!