Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
27886 vizualizări 22 feb 2017

E limpede, şi am spus-o şi acum două zile: deşi democraţia din România are nevoie, ca de aer, de cel puţin două partide puternice, cinstite cu electoratul şi cât se poate de coerente în exprimarea politică a ideologiilor - unul de sorginte liberală, celălalt de exprimare socialistă, modernă şi civilizată -, clasa politică românească nu mai e în stare să propună un proiect atractiv.

Discutând, astăzi, aici, de mazilirea lui Chirica, numai şi numai în acord cu pohta ce-a pohtit-o Liviu Dragnea, nu e complicat să remarcăm stilul de conducerea autocratic, dictatorial, practicat de liderul/leadership-ul pesedist.

Părerea mea este că astfel de majorităţi zdrobitoare – în fapt unanimităţi mascate, întrucât, celelalte 10 procente, diferenţa între cei 90 la sută care i-au cerut demisia şi întreg, l-au „rugat” frumos pe om să demisioneze – ridicate împotriva unui singur individ, nu denotă forţă morală şi organizatorică la vârful partidului/conducerilor filialelor, ci slăbiciune, teamă şi nesiguranţă.

Nu se poate, dacă eşti un om, un partid, un guvern care ţi-ai păstrat o urmă de luciditatea, să crezi (nici să bănuieşti, măcar) că mai poţi convinge cetăţeni sau grupuri din partid, că primarul Iaşiului/şeful filialei ieşene a PSD a bătut câmpii, în luările sale de poziţie, când tu însuţi, gâde de politicieni cu atitudine, te-ai dezis, pas cu pas, târziu şi penibil, de erorile făcute, întocmai cum a fost cerut de „defector”.

Agitaţia despre care vorbesc, manifestată la vârful PSD şi indusă filialelor, ca reacţie la spusele unuia dintre cei mai coerenţi şi oneşti (faţă de electoratul social-democrat) membri de partid, nu transmite altceva decât teama că discursul lui Chirica se va repeta, multiplicându-se în alte filiale, odată cu „înfăptuirea” unor noi şi noi greşeli.

Sigur, Dragnea şi prietenii au vrut să dea un exemplu celor care ar mai dori să deschidă gura, în partid. Au greşit. Dragnea şi prietenii şi-au îndepărtat, cel puţin, jumătate de Moldovă, indiferent de felul în care a votat ea astăzi, încă timorată fiind.

Chirica nu este doar un guraliv de partid. Omul, în calitate de primar şi şef de filială, le-a arătat moldovenilor cum pot ieşi din mizeria unei sărăcii endemice.

Pe Chirica îl ajută capul, nu doar lipsa de caracter care-i face pe alţii să cânte, necontenit, în struna şefilor de la Bucureşti.

Dragnea l-a deposedat de funcţii, dar l-a păstrat în partid, nu din mărinimie, aşa cum, inabil, a încercat să lase impresia, ci conştient fiind de faptul că, odată eliminat din partid şi plecat de la primărie, în calitate de pesedist, se va întoarce acolo, imediat, cu o mare majoritate, în calitate de independent.

Iar aceea ar fi o adevărată breşă în „Zidul Teleormanului”

Episodul „Chirica” a fost primul semn că barca în care se află Dragnea şi „Fă, Sorine” a început să ia apă. Tocmai de aceea, spusele „copilotului Ponta” n-au fost lăsate să stârnească vreo emoţie, la nivelul partidului intransigent, deşi s-au dovedit a fi mult mai sarcastice, mai ironice şi mai răutăcioase - stilul lui Ponta, na - decât cele ale lui Chirica, decente şi la obiect.

De ce?! Cum, de ce? Pentru că Ponta e „mult mai mulţi” decât Chirica, iar un scandal de proporţii n-ar fi pe placul actualului lider, întrucât s-ar putea ca partidul şi guvernul să încapă, iute, pe mâna unui „copilot automat”.

Citește și: