16 februarie 201723:262372

Vecinii cei prietenoşi ai lui Bibi

De unde vine optimismul premierului israelian, contaminant şi pentru preşedintele Statelor Unite?


”Pentru prima oară în viaţa mea, ţările arabe din regiune văd Israelul ca pe un aliat, nu ca pe un inamic”, a declarat Netanyahu la conferinţa de presă de aseară cu Trump.
Înclin să cred că Bibi i-a vândut Preşedintelui ”soluţia reginală”, veche şi niciodată aplicabilă, ca pe o trufanda, obţinând în schimb îngroparea oficială a soluţiei ”două state în graniţele din 1967”.

Convins uşor de liderul de la Ierusalim, Donald J. Trump a aruncat peste bord, într-o conferinţă de presă ce părea mai degrabă o ceremonie de bar mitzva, zeci de ani de diplomaţie. Bietul fost Secretar de Stat Kerry, care cu toată naveta în Orientul Mijlociu n-a înaintat nici un pas în procesul de pace, declara în ultimele zile ale mandatului: ”Dacă soluţia este un stat, Israelul poate fi ori evreiesc ori democratic – nu poate fi şi una şi alta – şi nu se va simţi niciodată cu adevărat în pace”.

În afara Egiptului şi a Iordaniei, nici o ţară din zonă nu are tratat de pace cu Israelul. Multe, pur şi simplu nu-l recunosc, cu toate că relaţiile s-au mai destins, cu toate că exporturile de armament şi tehnologie militară de vârf (mai ales în Arabia Saudită) ating cifre impresionante.

Fie şi mai puţin preocupaţi de soarta palestinienilor, mai concentraţi pe propriile probleme, vecinii Israelului nu-şi vor abandona fraţii, oricâte declaraţii sforăitoare de bună voinţă ar face Israelului.

Ca să înţelegi Orientul Mijlociu trebuie să te situezi în afara retoricii. Iar, dincolo de cuvinte, situaţia e – pe scurt şi pe înţeles – următoarea: persanii şiiţi din Iran se luptă pentru supremaţie cu arabii suniţi din regatul saudit, două teocraţii  care fac jocurile de alianţe în regiune. Faptul că saudiţii sunt duşmanii iranienilor nu înseamnă că israelienii, fiind şi ei duşmani ai iranienilor, pot fi atât de prieteni cu monarhia de la Riyadh, încât să-o convingă să-i abandoneze pe palestinieni.

Lucrurile stau pe dos decât l-a făcut Netanyahu pe Trump să le creadă: pentru ca ţările arabe din regiune să privească Israelul ca pe un prieten, condiţia e - demult formulată şi neschimbabilă - un stat palestinian cu capitala în Ierusalimul de Est.

Poate că pe Trump, care l-a trimis pe şeful CIA la Riyadh cu o medalie pentru lupta contra... terorismului, îl poate înşela faptul că, în ultima vreme, Israelul şi-a îmbunătăţit relaţiile cu ţările din Golf. Ba chiar, la sfârşitul lui 2015, a deschis o misiune diplomatică în Emirate, deşi asta n-a schimbat discursul ostil, conceput pentru urechile vecinilor, al monarhiei de la Abu Dhabi.

Qatarul va sprijini financiar, în continuare, Hamas-ul, iar Arabia Saudită Cisiordania. Ceea ce nu exclude ca, împreună cu Israelul, Consiliul de Cooperare al Golfului să îngrădească prin toate mijloacele influenţa Iranului. (Apropo, Preşedintele Ruhani s-a întors aseară târziu după o cordială vizită de o zi în Kuweit şi Oman).

De reţinut ce scrie astăzi distinsul editorialist Abdulrahman Al-Rashed, de la pro-sauditul Asharq al-Awsat (“Orientul Mijlociu”): “E superficial să privim drept greşită şi riscantă armonizarea naţiunilor din Golf cu noua atitudine a Washingtonului (...). Trump e cel care se apropie de politica ţărilor din Golf, nu invers”.

În fine, Hamas are de câteva zile un nou lider, rezultat din alegeri - Yehiya Sinwar. Un personaj încă greu de citit, cu un stagiu de 22 de ani în puşcăriile israeliene. Israelienii l-au vindecat de o tumoră la creier şi speră să le fie recunoscător.

Deocamdată, în Cisiordania şi Gaza, oamenii sunt “şocaţi şi furioşi”, după declaraţiile de aseară ale lui Trump şi Netanyahu.

Secretarul general al Hizballah (“Partidul lui Allah” e sponsorizat de Iran), Hassan Nasrallah, a ameninţat astăzi că rachetele sale vor ţinti reactorul nuclear de la Dimona! (Tocmai spuneam că retorica nu trebuie luată prea în serios). Nu l-aş fi citat pe surescitatul Nasrallah, dacă presa de la Tel Aviv n-ar fi descoperit în arhivă un interviu din 2006 cu Yehiya Sinwar, care “într-o ebraică fluentă” declara resemnat:  “Înţelegem că Israelul stă pe 200 de rachete nucleare (...). Nu avem capacitatea de a dezarma Israelul”... 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.