15 martie 201721:063258

“Vampir dement!”. Ultimul scandal academic din Orientul Mijlociu

Scandalul a început săptămâna trecută la Moscova, când - la întâlnirea cu preşedintele Putin - premierul Netanyahu, felicitat cu prilejul Purim-ului, s-a lansat în consideraţii istorice.

“În urmă cu două mii cinci sute de ani, în vechea Persie, a existat o încercare de a distruge naţiunea evreiască, fără succes, moment marcat de această sărbătoare. Astăzi există o încercare a moştenitorului Persiei, Iranul, de a distruge statul evreilor. Ei spun asta cât se poate de limpede şi o inscripţionează pe rachetele lor balistice”.

Nu e prima oară când Netanyahu mistifică istoria. Ministrul de Externe iranian, Mohammad Javad Zarif, i-a replicat imediat: “Persanii i-au eliberat pe evrei din robia babiloniană în secolul al V-lea înainte de Hristos, a doua oară în anii întunecaţi ai Evului Mediu, iar a treia oară iranienii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”.

Ieri, de la tribuna Legislativului, parlamentarul iranian Siamak Moreh Sedgh, reprezentantul minorităţii evreieşti, s-a dezlănţuit: “Prim ministrul Israelului e un vampir dement, băgat în crime până-n gât, care n-a avut alt rol decât să otrăvească  atmosfera, sacrificând copii nevinovaţi şi femei, ocupând cu cruzime pământurile poporului palestinian...”.

Moreh Sedgh, chirurg de meserie, directorul Spitalului evreiesc din Tehran, e un vechi inamic al lui Netanyahu şi a avut mereu gura mare. Nu s-a scumpit la invective nici atunci când  fostul preşedinte iranian Ahmadinejad nega Holocaustul, dar nici în vara lui 2014, când războiului din Gaza s-a soldat cu 2.200 de palestinieni morţi, majoritatea civili. Şi tot el, deputatul iranian de origine evreiască Moreh Sedgh, l-a însoţit pe Ruhani, actualul preşedinte, la ONU, în 2013, pentru a garanta buna credinţă a regimului în ce priveşte programul nuclear.

Există dintotdeauna şi pretutindeni o loialitate admirabilă a minorităţilor evreieşti faţă de ţara în care s-au născut şi trăiesc, care adăposteşte mormintele strămoşilor lor. Pe teritoriul Iranului evreii trăiesc de două milenii şi jumătate. Au dus-o şi mai bine şi mai rău, dar n-au trădat.

Dacă înainte de revoluţia islamică a lui Khomeini, Iranul adăpostea peste 100.000 de evrei, astăzi statisticile oficiale mai consemnează aproximativ 10.000. Sub dinastia Pahlavi au dus o existenţă înfloritoare. După 1979 unii au căzut victime băii de sânge care a instaurat regimul teocratic, alţii au fost siliţi să fugă – cei mai bogaţi în America, cei mai săraci în Israel (unde statul a oferit un ajutor de stabilire de 10.000 dolari de persoană sau 61.000 dolari de familie). A rămas pe loc clasa de mijloc.

O fatwa a Ayatollahului Khomeini i-a transformat în “dhimmi” - cetăţeni protejaţi, dar de mâna a doua, lipsiţi de o serie de drepturi civile (de a accede în posturi înalte din administraţie, de exemplu).

Au nu doar dreptul de a vota, dar şi un loc în Parlament, dreptul de a-şi exercita liber credinţa (numai în Tehran există 11 sinagogi funcţionale liturgic, 5 şcoli confesionale, două grădiniţe, o bibliotecă mare cu 20.000 de volume, spitalul cu 100 de paturi pe care îl conduce Sedgh), dreptul de a-şi respecta Shabbatul (de a celebra sâmbăta, într-o ţară islamică în care vinerea e zi de sărbătoare). Sunt interzise călătoriile în Israel, sub sancţiunea puşcăriei (20 de zile după gratii), dar oamenii au găsit soluţia de a o evita, stabilind un traseu prin mai multe state până la destinaţie şi retur, iar autorităţile închid ochii. “Nu există opresiune, dar există limitări” e concluzia liderului  comunităţii, Haroun Yashayaei, un alt critic furibund al lui Netanyahu, ale cărui scopuri politice le-a caracterizat nu o dată drept “delirante”.
 
Diaspora evreiască din Iran este, numeric, cea mai importantă din Orientul Mijlociu. Şi, cu toate că regimul ayatollahilor înjură şi ameninţă “Statul sionist”, sinagogile - spun fruntaşii comunităţii - sunt, spre deosebire de cele din Europa, locurile cele mai sigure din lume, iar anti-semitism nu există.

Revenind la declaraţia premierului Netanyahu, care a declaşat acest scandal academic: Cartea Esterei, specifică sărbătorii de Purim, nu e un izvor istoric (multe dintre faptele relatate acolo sunt inexacte), ci unul teologic. Însă, dintre hagiografe, ar fi putut face referire la Cartea lui Daniel, a lui Ezra şi Neemia, care atestă relaţii bune dintre iudei şi perşi, relatând evenimentul reconstruirii Templului cu acceptul împăraţilor persani.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.