V. Ponta, un guru Pro Romania

AproPont, a fost lansat la apă mică și tulbure, de pe o terasă, noul partid al lui Constantin, pe numele său biblic, „ProRomânia”; de fapt tot PC-ul ăla vechi, mort și îngropat de bună voie și fără lumânare în ALDE, căruia, acum, Constantin i-a spus: „Ridică-te și umblă!”.

De ce a fost necesară „reînvierea” unui partid născut lingav, din capul locului? Să vedem ce zice șeful!

„(Dumnezeu) ne-a ajutat ca astăzi să putem să facem o lansare deosebită a unui proiect politic care se vrea înainte de toate un proiect politic relaxat care să adune oamenii, care să încerce, așa cum am făcut și în această seară aici, să implice oamenii, să adune opinii de la oameni și să se asigure că tot ce vor oamenii se poate regăsi la un moment dat într-o anumită platformă. (…) Acest proiect politic pe care îl lansăm, PRO România, nu este un proiect politic care a găsit cheia succesului, este un proiect politic care își propune de acum înainte să comunice mai mult, un proiect politic care își propune să lanseze o platformă care să implice oamenii nu numai înainte și în timpul campaniei electorale, ci și după ce un partid ajunge la guvernare, ceea ce nu se întâmplă”.

Bun! Până aici, asistăm la un discurs gen „Cioloș, anunțând lansarea platformei România 100″. Și totuși, ce-i deosebește pe cei doi? Iată!

„De ce PRO România? Acest proiect politic se numește în felul acesta pentru că în primul rând sunt român, îmi iubesc țara și vreau să fac ceva pentru țara mea și eu și colegii mei. Apoi, pentru că majoritatea oamenilor politici, oameni care au intrat în politică pentru a se valida din punct de vedere personal în plan național și în plan internațional cum apar în fața presei spun pentru început: „Sunt pro european și pro NATO”. E foarte bine, dar să nu uităm că în primul rând trebuie să fim pro România și pro români. Dacă ești pro România și pro români, categoric ești și pro UE și pro NATO pentru că orice român care simte românește, de bună credință, nu vede locul României astăzi în anul 2017 decât în UE și în NATO”, a povestit Constantin.

În consecință, nu descoperim America dacă spunem că New Daniel încearcă să resusciteze, odată cu partidul său, și „fiorul” naționalist autohton, rămas de pripas, încă de la moartea lui Vadim – gesturi pe care Băsescu, un alt competitor pe felie, le-a ratat cu „succesuri”.

E adevărat că există un pol ce se revendică de la curentul în discuție – format din PRU și PFN-ul lui Laurențiu Rebega, europarlamentar aflat în grupul lui Marine Le Pen, „copil spiritual„ al nănașului Constantin, aflat, și el, la lansare – dar care nu dispune de prea mult gaz ca să facă „explozie”.

E posibil ca „Pro România” să schimbe legile fizicii politice și să atragă el polul, la nevoie, pentru a-l înghiți nemestecat.

Odată siesta terminată, n-ar mai fi nevoie decât de descălecatul lui Ponta, omul vrăjit de o întreagă pleiadă de lideri naționaliști – de la o extremă la alta -, începând cu Putin și terminând cu Erdogan.

Ungerea lui V. V. Ponta drept lider al „neonaționalismului” românesc, dincolo de „spirit”, conține, evident, și o componentă strict pragmatică și personală – ambiția de a candida pentru Cotroceni – 2019. O propunere venită din partea viitorului „Bloc Naționalist”, singura formațiune care îl mai poate împinge într-acolo.

De fostul lider PSD depinde, deci, soarta „Pro România”.

Dacă naționalismul european mai dispune de reacție, dacă fostul premier va intra în pielea unui lider naționalist, dacă partidul va avea, de astă dată, vlagă, spre a se organiza în teritoriu, nu este exclus să-l vedem și pe V. Ponta întorcându-se din morți.

Iar dacă nu, „Pro România” va aduce aminte de celebrele secte în care întreg „personalul” se sinucide în grup – de astă dată, politic -, adulându-și ipoteticul guru.