19 iulie 201717:541600

Un spital numit dorinţă

Sper să nu las impresia că, peste noapte, am devenit avocatul Gabrielei Firea, dar în cazul ultimei polemici, nu împărtăşesc părerea liberalului Cristian Buşoi.

Şeful liberalilor bucureşteni susţine că ideea primarului general de a ridica un spital metropolitan în zona Pipera nu numai că este greşită ca principiu, dar este şi parşivă.

”Pe şest, aşa cum face cu toate proiectele care ascund câte o năstruşnicie, dna Primar a strecurat pe ordinea de zi a CGMB şi un proiect privind obţinerea unui imobil din Pipera pentru construirea unui spital de 2000 de paturi. Consider că este o greşeală ca cel mai mare spital din Bucureşti să fie amplasat în cea mai aglomerată şi lipsită de infrastructură zona a Capitalei – Pipera – şi de aceea le-am solicitat consilierilor PNL să voteze împotriva proiectului. (…) Pipera este deja o zonă aglomerată şi lipsită de infrastructură. Construirea unui spital în această zonă va însemna mai multă aglomeraţie, mai mult blocaj şi mai mult timp pierdut, adică exact ceea ce nu avem nevoie atunci când vorbim despre salvarea unor vieţi omeneşti. Singurul argument pentru construirea spitalului în Pipera este creşterea valorii imobiliare a zonei”.

Cu ultima parte înclin să fiu şi eu de acord. Sigur că e posibil ca edilul să urmărească un complex de interese, între care şi pe cele ale soţului-primar Pandele, precum şi pe cele ale dezvoltatorilor „aşezămintelor” rezidenţiale, ale proprietarilor de terenuri încă nesufocate cu clădiri, precum şi pe posesorii unor „viloaie tip”, pare-se, încă, nevândute.

În rest, în legătură cu faptul că Pipera este o zonă aglomerată şi fără infrastructură, în care construirea unui spital va conduce la o şi mai mare aglomeraţie, „ceea ce nu avem nevoie atunci când vorbim despre salvarea unor vieţi omeneşti”, nu vibrăm pe aceeaşi lungime de undă.

Tocmai pentru că zona este aglomerată (nu discut din ce motive, ele fiind arhicunoscute), cu o densitate a populaţiei mare, raportat la suprafaţa de teren exploatată, şi cu o circulaţie intensă, existenţa în „areal” a unui spital ar putea înlesni accesul mai rapid la asistenţă medicală imediată/de urgenţă, al unui număr important de persoane, adulţi, dar mai ales copii, dat fiind că în zonă există atât şcoli, cât şi grădiniţe, foarte frecventate.

Apoi, apropierea de Şoseaua de Centură – tronsonul de nord al cesteia fiind deja modernizat, beneficiind, inclusiv, de legături imediate, atât cu DN1 şi DN2, cât şi cu A3 – facilitează accesul, atât dinspre oraşele ilfovene, cât şi dinspre judeţele Prahova, Ialomiţa şi Buzău, precum şi dinspre aeroporturile Băneasa şi Otopeni, în cazurile în care ar apărea evenimente nedorite.

Nu în ultimul rând, dat fiind „specificul” zonei, precum şi existenţa unor suprafeţe de teren încă neconstruite, ar putea fi arondat spitalului în discuţie şi un eliport.

Asta, ca să gândim un pic SF, practic, neştiind ce-i trece prin cap primarului, la această oră.

Însă, ca să fim sinceri şi obiectivi, pe marginea spusei liberalului şef din Bucureşti - „Am susţinut, încă din 2015, ideea construirii unui spital mare şi modern în Bucureşti. Capitala României are nevoie de o unitate medicală care să fie un reper pentru performanţă” -, ne vine să punem întrebarea: şi, dacă tot am susţinut, de ce n-am şi făcut?

Până când o să ne mai văcărim, întrucât, geaba voinţă dacă nema putirinţă?!

Şi, mai am o întrebare pentru Cristian Buşoi: ştie el locul ăla limpede, curat şi neaglomerat din Bucureştiul clipei, care să suporte construcţia imediată a unui spital metropolitan? Că, dacă nu…

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.