15 februarie 201716:223275

Ţuţuianu l-a deconspirat pe Disney

Deci în politică nu, în justiţie nu, în presă da! Dar de ce, şef de comisie SRI, Adrian Ţuţuianu, să fie acoperiţi doar în media, în sănătate, în învăţământ, la IMM-uri, la SMS-uri, la MMA-uri, la CAP-uri, în ONG-uri, iar în politică şi justiţie ba? Ori suntem acoperiţi, în ţara asta, ori nu mai suntem!

„Dacă în anumite zone există interdicţia - judecători, procurori, magistraţi şi în politică, în celelalte zone ale societăţii civile nu există interdicţia. Ca atare, dacă este identificat un om valoros care poate contribui cu informaţii la securitatea naţională a României, poate fi şi din presă. Nu sunt comod neapărat, în plan personal, cu ideea, dar putem face şi altfel analiza - un jurnalist este un om cu foarte multe contacte, cu foarte multe informaţii care pot fi foarte valoroase, cu acces în foarte multe medii. Ca urmare, lucrul acesta se poate întâmpla, indiferent că dacă ne place nouă sau nu. (…) Vedem dacă există pe undeva în dreptul comparat un asemenea tip de interdicţie. Din câte ştiu eu, nu. Dacă vreţi, istoric, aşa, vă pot da un exemplu: Walt Disney la un moment dat a fost unul dintre cei care lucrau cu CIA'', a spus Adrian Ţuţuianu, şeful „Comisiei parlamentare pentru exercitarea controlului asupra activităţii SRI”, despre posibilitatea existenţei unor ofiţeri de informaţii sub acoperire, în media. 

Da, sigur că da!

M-am gândit eu că, mai devreme sau mai târziu, tot la Disneyland, acolo de unde ne tragem, noi, parlamentarii, seva, ne vom întoarce - vorba acoperitei de ridicol, prietena lui Mickey Mouse, senatoarea grevei foamei şi a desenului animat.

Auzi explicaţie la Ţuţuianu, că merge şi acoperit în presă, dacă până şi marele Walt a fost, cum ar veni, un fel de spion între spioni. Te cred şi eu că Disney a fost acoperit CIA, pentru că, la urma urmei, ce n-a fost, sărmanul – ba mason, ba satanist, ba iluminat… De miliardar ce să-ţi mai spun, că era sigur, sigur!

Şi, mai pe urmă, ce-are-n coş şi-n căpistere, presa română cu Walt Disney, afară de faptul că Ţuţuianu s-a blocat, la bătrâneţe, pe Disney Channel şi Cartoon Network? Care e „logica” acestei forţate interdependenţe: că, dacă tatăl desenului animat a fost agent CIA, atunci, n-are nimic dacă eşti agent SRI şi prin presa română?

PENTRU COMENTARII VĂ AŞTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK - MARIAN SULTĂNOIU

Ţuţuianu zice: „Nu sunt comod neapărat, în plan personal, cu ideea, dar putem face şi altfel analiza - un jurnalist este un om cu foarte multe contacte, cu foarte multe informaţii care pot fi foarte valoroase, cu acces în foarte multe medii”.

Dar în ce plan sunteţi comod, domnuleŢuţuianu, în acela al aprinderii fitilelor, băgându-le oamenilor în cap că e legal, şi, foarte posibil, ca atunci când vorbesc cu un ziarist despre ofurile lor, pot fi cuplaţi, în direct, cu birourile lui Hellvig?

Cine să-ţi mai dea vreo informaţie, gândind, când te vede cu reportofonul în mână (sau nu): „Aaa, ăsta e sereist, dă-l în mă-sa, n-a zis Ţuţuianu la tv?! Mâine mă ştie toată centrala că l-am informat despre manevra lu’ Georgel sau a lu’ Viorel (n-am găsit altă rimă – n.a.)”.

Eu zic că tocmai de aia s-au inventat „sursele” în presă: ca să ajungi la nişte adevăruri, prin nişte oameni, pe care să nu-i expui – că dacă ar fi vrut să fie expuşi, se duceau singuri la SRI -, şi a căror identitate să nu o divulgi niciodată, niciodată – dacă eşti cuşer şi profesionist, evident.

Dar politicienii n-au contacte? Ba bine că nu! Şi încă ce contacte! Dar toţi cei din justiţie n-au contacte? Dar ce contacte - cu fel de fel de lume! Şi atunci? Acolo, de ce nu, iar aici de ce da?

Tocmai d-aia, că, de fapt, acoperiţii din presă nu despre terţi ar aduna ei informaţii, ci chiar despre jurnalişti, prietenii lor; despre ăia cu care lucrează, mai beau după program, când li se dezleagă limbile, mai vorbesc despre problemele lor, despre părerile lor, despre nesupunerea lor, despre viaţa şi intimitatea lor, despre revoltă şi altele.

Pentru că, până la urmă, cum să manipulezi presa mai abitir decât din interior, atunci când e cazul, ştiind ce-i zace-n cap? Şi ce ar putea fi mai periculos în ţara asta – vizavi de politică şi justiţie –, dacă nu o presă liberă, corectă, necenzurată şi nemanipulată, scăpată de sub control?

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.