„Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sânge!”

„Starbuck e Stubb întors pe dos”, crede Ahab, cu ochii după Moby Dick.

Stubb: „Mă întreb dacă lumea e ancorată undeva; dacă e, are o parâmă nemaipomenit de lungă”.

Starbuck către Ahab, care simte suflarea lui Moby Dick: „Dumnezeu e împotriva ta, bătrâne, ia aminte! E o călătorie blestemată. A început cu blesteme și a continuat tot așa. Lasă-mă să întind velele, cât încă mai putem, și să mergem cu vântul în spate spre casă…”.

Ahab, cercetând orizontul, în căutarea lui Moby Dick: „În mijlocul impersonalului personificat stă înălțată o personalitate (…). Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sânge!”.

Starbuck, încurajându-se singur, gata să ucidă nebunia lui Ahab: „Sunt singur în mijlocul mării, cu două oceane și un continet între mine și lege”. Către Ahab, care stă nemișcat în vârful catargului, scurtând marea nestrăbătută pe care Moby Dick plutește sub vânt: „Să fugim cu toții din apele astea blestemate! Să mergem acasă”.

Ce am învățat de la căpitanul Ahab:

-cum se coboară, în semn de respect, vela gabier;

-că un hering poate trăi un secol fără să ridice măcar o dată capul la suprafață;

-aritmetica lui Daboll;

-cum se îndreaptă vergile înspre briză;

-„Rămâi în barcă” – regula de aur a vânătorii de cașaloți;

-„cu cât sunt mai multe balene, cu atât e mai puțin pește”;

-„nici nu se geme, nici nu se râde în fața unei epave”;

-că siajul e „o scriitură efemeră pe apă”.