16 decembrie 201516:57166061

Ţigara de după

Sâmbătă, răsărit de dimineaţă şi decembrie. Jumătatea lunii, ceva ani în urmă. Spre ora şapte, ies din bloc şi merg spre sediul Poştei Române din cartier. Acolo vin mereu prima dată ziarele. La început de week-end apare Suplimentul Sportul. Este scris albastru pe alb. Drumul pâna la Poştă durează şase minute, trei strazi, cinci scari de bloc, o alimentară, un loto şi o filatelie.

La alimentară, coadă. De oameni şi de sticle goale de lapte. E mai mică acum coada, nu chiar ca în timpul săptămânii.

Pe scarile Poştei, înca vreo şapte-opt oameni. Toţi aşteaptă ziarele. Ne recunoaştem între noi. Ne vedem în fiecare dimineaţă. Eu sunt singurul copil de-acolo. Aproape toţi fumează. Ceilalţi, scoatem pe gură aburi de frig. Se amesteca în fum de tutun.

În Timişoara, în acelaşi timp, oamenii au stat la rând la ceva speranţe şi acum au ajuns în faţă să-şi primească porţia. Ne-au ţinut rând tuturor. 

Deşi înaintam spre sfârşit de decembrie şi început autoritar de iarna, în câteva zile, în România vine o primavară fără flori. Românii ies în stradă. Se moare, se supravieţuieşte, se trăieşte, se învie.

În câteva zile, lumea ne schimbă pe noi, mai mult decât o schimbăm noi. Înca se întamplă aşa. Şi au trecut de-atunci 26 de ani.

La acea vreme la cei 14 ani ai mei şi primul week-end de vacanţă de iarnă, după trimestrul doi, următoarea săptămână înseamnă bulgari, cazemate de zăpadă, fotbal pe zăpadă şi fotbal cu fise, în sufragerie, lângă televizorul aprins două-trei ore pe zi.

În câteva zile, televizorul nu va mai fi doar un ecran, ci o fereastră spre lume.

Mulţi ani mai târziu, rămânem atârnaţi de această fereastră. Din reflex, nu de nevoie. O fereastră care, cândva, ne unea, acum ne desparte. Fiecare o privim altfel. Mai toţi care ajung dincolo de ea, se transformă. 

Pe-atunci cele mai multe erau alb-negru, dar noi ştiam să vedem culorile din toate imaginile. Acum, toate ferestrele astea păcătoase sunt color şi, cei mai mulţi, vedem lumea prin ele doar în alb şi negru.

Steagul României, între timp, îşi pierde o stemă şi câştigă o gaură. Adică o lipsă. Se acoperă repede. Gaura, nu lipsa.

Se schimbă partidele. Unele între ele, altele doar ca nume. Ne schimbă şi pe noi, cei de pe margine. Ne schimbă pe dinauntru, ne schimbă nivelul de toleranţă, ne schimbă chiar şi între noi. Lumea fumează din ce în ce mai mult. Cu cât scade nivelul de trai, cu atât creşte cel de fum.

Românii mai protestează de una, alta, din când în când. În acele momente, scrumierele din guvern se umplu instant. Dar se golesc şi mai repede, ca şi pieţele de oameni. 

Ultima oara ne-au scos în stradă un foc şi nişte oameni frumoşi, artişti care au dispărut din viaţa noastră ca prin fum... Un colectiv. De oameni buni.

Este miercuri, amiază şi decembrie. Zilele noastre. Nu mai caut ziarul de sport. Nu prea mai avem sport. şi nici ziare. 

Cu toţii am devenit dependenţi şi nu mai putem trăi fără ferestrele din televizoare, aşa că ne obişnuim să le purtam şi în buzunare sau în genţi, sub formă de telefoane. Le găsim lângă pachetele de ţigări, cel mai des. 

Informaţiile ne trec prin faţa ochilor, ne intra în vene, ies pe gura şi prin degetele cu care tastăm şi, apoi, dispar ca un fum, făcând loc altora. Le aprindem ca pe nişte ţigari, le „fumăm” şi aprindem altele. Efectele pe termen lung? Ne imbolnavim. Sufleteşte. Şi de „fumat” activ şi pasiv.

Acum ceva sute de ani în urmă, în această zi, se năştea Beethoven. Cu altă sută mai târziu, mai aproape de vremurile noastre, tot azi, murea Grimm, povestitorul. Nemţi amândoi. 

La televizor, Klaus Iohannis, Preşedintele României. Sărbătoreşte un an de mandat. S-a „fumat” repede ştirea asta. Nimic nu este mai important în aceste zile decât legea despre fumatul în locuri publice. România iese în stradă, din nou! Cât pentru o ţigară. Pentru că nu se mai fumează înauntru.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.