26 martie 201721:444118

Surprizele lui Erdoğan

Pe măsură ce referendumul se apropie, e tot mai greu de ţinut pasul cu declaraţiile belicoase ale preşedintelui Turciei.

S-ar putea găsi uni care să spună că, până pe 16 aprilie, nici un cuvânt al lui Recep Tayyip Erdoğan n-ar trebui luat în serios. E în campanie, declară orice i-ar putea convinge pe alegători că e omul providenţial al viitoarei Turcii prezindenţiale (în care funcţia de prim ministru nu va mai exista, şeful statului îşi va putea menţine relaţiile cu partidul său politic, vârsta minimă a candidaţilor la Parlament se va reduce la 18 ani).
    
Poate dacă discursurile sale incendiare s-ar învârti în ţarcul politicii interne, dacă ar face promisiuni sforăitoare celor peste 55 de milioane de cetăţeni din ţară cu drept de vot şi celorlalţi 3 milioane cu drept de vot din diaspora s-ar înscrie în normalitatea politicianismului găunos. Îngrijorarea e că se repoziţionează diplomatic, insultând şi ameninţând.

N-a transformat doar Uniunea Europeană într-un duşman al Turciei. E drept că, aşa cum declară în adunările populare, ţara sa a fost ţinută la uşa Uniunii vreme de 54 de ani. (Uită însă să adauge şi motivele).  Încă de marţi seara, la televiziune, anunţase “surprize” în ce priveşte relaţia cu UE, ca la câteva zile mai târziu să dezvăluie că, după referendumul de schimbare a Constituţiei, s-ar putea să urmeze unul în legătură cu continuarea negocierilor de aderare. Pe de altă parte, continuă ameninţările că oricând tratatul asupra migranţilor (de 3,2 miliarde) poate fi în orice moment reziliat.

Mai mult şi mai grav, inclusiv pentru securitatea României la Marea Neagră, e ambiguitatea care planează, de la tentativa de lovitură de stat, în relaţiile Turciei cu NATO. Iar ultima declaraţie a preşedintelui Erdoğan - făcută miercuri, la câteva ore după atnetatul de la Londra - e de-a dreptul sinucigaşă: “Turcia nu este o ţară cu a cărei mândrie să vă jucaţi (...) Dacă Europa continuă în acest fel, nici un european în nici o parte a lumii nu va mai putea circula în siguranţă pe străzi”. Autointitulatul Stat Islamic ar invidia formularea.

Chiar astăzi, la o întrunire în cartierul muncitoresc Gaziosmanpaşa, din Istanbul, preşedintele a reluat, cu şi mai mult aplomb, atacurile la adresa Germaniei, acuzând-o că nu vinde armament Turciei (e vorba despre un anumit tip de tancuri, al căror export a fost suspendat), aliatului său în NATO, ci grupărilor teroriste (referinţa e la kurzii din Siria), acuzând liderii de la Berlin că îl fac pe el dictator, “dar când le zicem pe bună dreptate fascişti, autorităţile germane se ofensează”. A acuzat guvernul de la Berlin că nu ia măsuri împotriva găştilor neonaziste care desenează zvastici pe moschei.

Chiar dacă toate aceste ziceri ultranaţionaliste ar fi pentru consum intern, în încercarea disperată de a reuni un popor dezbinat, problemele pe care preşedintele şi le creează pe plan extern, cu aliaţii tradiţionali şi regionali, pot costa Turcia foarte scump. Dar nici un preţ nu e prea mare pentru ca Erdoğan să-şi poată formaliza statutul de Sultan.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.