Surprizele lui Dumnezeu

Suveranul Pontif este capul Bisericii Romano-Catolice, dar este și șef de stat. Podurile pe care le construiește nu sunt doar spirituale, ci și politice. Vizitele Papei nu sunt doar călătorii apostolice, ci vizite de stat sau de curtoazie.

Georgia e o țară majoritar ortodoxă, al cărei întâistătător, din 25 decembrie 1977, e Ilia al II-lea. Se cheamă catolicos (din grecește, „universal”) nu patriarh, ca și primatul Bisericii Apostolice Armene. Ilia al II-lea l-a întâmpinat și pe Papa Ioan Paul al II-lea, la vizita sa din noimebrie 1999. Faptul că nu s-a opus venirii celor doi Papi e un demers excepțional, cu atât mai mult cu cât catolicosul Georgiei și-a retras Biserica, în 1997, la presiunile monahilor radicali, din toate instituțiile ecumenice.

După Sfânta Liturghie, oficiată pe stadion, în prezența a mii de credincioși (la o populație de circa 4 milioane, cât numără Georgia, aproape un procent e reprezentat de catolici, 84 la sută fiind de religie ortodoxă și 10 la sută musulmani), Papa iezuit cu nume de franciscan și motto benedictin a rostit una dintre cele mai înflăcărate predici ale pontificatului său:

„Iată măreția surprinzătoare a lui Dumnezeu, a unui Dumnezeu plin de surprize: să nu ne pierdem niciodată visul și încrederea în surprizele lui Dumnezeu! Ne va face bine să ne reamintim că suntem, mereu și înainte de orice, fiii Săi: nu stăpâni ai vieții, ci fii ai Tatălui; nu adulți autonomi și autosuficienți, ci fii care au nevoie mereu să fie luați în brațe, au nevoie mereu să primească iubire și iertare. Fericite sunt comunitățile creștine care trăiesc această simplitate evanghelică originară! Sărace în mijloace, ele sunt bogate în Dumnezeu. Fericiți sunt păstorii care nu merg pe logica succesului lumesc, ci urmează Legea Iubirii: ospitalitatea, ascultarea, slujirea. Fericită este Biserica ce nu se încrede în criteriile funcționalismului și eficienței manageriale și nu dă atenție propriei imagini. Mică turmă iubită a Georgiei, care te dăruiești mult carității și construcției, primește încurajarea Bunului Păstor, încredințează-te Lui, care te ia pe umerii Săi și te consolează!”.