Liviu Mihaiu
Liviu Mihaiu
3460 vizualizări 2 sep 2017

De câte ori se duce vreun oficial la ei în ogradă, ei scot steagul şi te pozează cu el. Episodul  „Iohannis şi schimbul de steaguri", „produs teve" la sediul CJ Covasna, a fost unul „telefonat", în care Preşedintele şi-a completat, la capitolul patriotism de gimnaziu, capitalul electoral pentru cel de-al doilea mandat.

După mine, ca dobrogean trăit într-un ţinut cu cele mai multe minorităţi (douăzeci), n-aş avea nici o problemă să-l arboreze la Primărie sau pe piept sau pe colacul kurtos. Par egzamplu, Dobrogea are steag regional. Dar nu-l pune nicăieri pe motiv că nu sunt atât de mândri şi identitari să-l expună.

Recentul episod al flmării cu vânzătoarea care nu răspunde la cererea în limba română a „vigilentului bucureşetan" (care era de fapt un clujean), dincolo de aspectul evident de făcătură provocatoare, este cel mai vechi şi mai prost clişeu, despre unguri din ultimii 50 de ani încoace, venit din vintrele propagandei comuniste.

Iată rezultatul investigaţiei proprii făcută la locul incidentului de magazinul Kaufland:

„În acest moment, ca urmare a primelor noastre investigaţii, venim cu o serie de precizări care să contureze contextul în care s-a realizat filmarea.

La ora la care a avut loc discuţia filmată la punctul Grill (9:47), programul de lucru cu clienţii nu începuse încă, angajata fiind implicată în sarcinile obişnuite de pregătire pentru deschiderea oficială de la ora 10:00. Din acest motiv, casa de marcat nu era încă operaţională, iar aceasta nu a putut încheia procedura de încasare, neputând servi astfel clientul şi restituindu-i suma.

De asemenea, din imaginile surprinse de camerele de supraveghere din parcare, reiese că autorului filmului i s-a comunicat orarul de funcţionare în prealabil.

Acesta a venit la punctul Grill într-un interval de 16 minute de trei ori, înainte de începerea programului, în intervalul 9:31 – 9.47, purtând discuţii cu angajata.

Încă de la prima vizită, care a durat aproximativ un minut (de la ora 9:31:25 până la ora 9:32:27), clientului i s-a comunicat că programul de lucru nu începuse încă la acea oră şi din acest motiv nu putea fi servit. Cu toate acestea, el a revenit a doua oară la ora 9:37 şi apoi a treia oară la ora 9:47, când a pornit camera de filmat, înregistrând o reacţie ca urmare a unor interacţiuni anterioare.

Autorul filmului a omis să precizeze că filmarea dată publicităţii este în fapt a treia discuţie cu angajata noastră.

Cu toate acestea, nu tolerăm un astfel de comportament în relaţia cu un client în niciunul din magazinele noastre din ţară, indiferent de regiune şi vom lua măsuri conform regulamentului intern.”

Vorba lui Petro Birjaru din bula febeului: „Revoltător! Am aflat din surse sigure că la Odorhei şi Miercurea Ciuc, Kauflandul vinde ungurilor pământ românesc, de flori!"

Subiectul acestui complex istoric româno-maghiar a fost rostogolit patriotard de o presă de cancan iresponsabilă şi nefrecventabilă după tiparul vechi comunistoid: „Ungurii e răi şi nu ne serveşte în limba română". Iată cum titra presa de poşete şi monitorizare botox „evenimentul":

„Un bucureştean a fost la un pas să fie linşat In Odorheiul Secuiesc pentru că nu vorbea ungureşte. O vânzătoare a refuzat să-l servească"

Iar mititelul, motivul etern al mândriei populare sudiste, a fost ales ca obiect al cererii după aceeaşi logică pentru care la 11 septembrie teroriştii au ales să dărâme simbolul economic al Americii : World Trade Center. Şi dacă purtătorul ilegal de patriotism românesc a dat acolo şi de Janosz Bacs, care să-i zică „să vorbeşte ungureşte", subiectul a fost numai potrivit să-l aruncăm in ghearele dezbaterii publice de mare rating.

Am trăit ca reporter de teren momentele dramatice şi nefericite ale confruntării interetnice de la Târgu Mureş din martie 1990. Şi noi toţi cei din investigaţii ştim cât a contribuit la „desfăşurător" Securitatea la cel mai grav şi trist eveniment de stradă petrecut in Ardeal după descătuşarea anticomunistă din '89, urmat la câteva luni de venirea minerilor în 13-15 iunie 1990, alt moment in care Miliţia, Securitatea şi Partidul au colaborat întru. Faptul că un secui nu vorbeşte româneşte este în primul rând problema lui de adaptare şi nu un motiv de stârni nişte demoni prăfuiţi într-o ţară aflată astăzi în cel mai mare război româno-român din ultimii 20 de ani

Altfel, dacă e să ne măsurăm lungimea patriotismului pe masa dezbaterilor, mie mi s-a părut mult mai lipsită de politeţe conlocuitoare afirmaţia sinceră a insipidului lider al UDMR, Kelemen Hunor, că nu se poate bucura la sărbătoarea celor 100 de ani decât faptul că o biată picoliţă a Ţinutului nu vorbeşte limba română. La fel cum mi se pare mult mai revoltător că ministrul român al Educaţiei din România face trei greşeli gramaticale în mai puţin de trei minute într-un discurs public. Altfel avem destule pe cap: noaptea ca hoţii, accize, migraţia intelectuală românească, lipsa unui muzeu al victimelor comunismului, taxele şi persecuţia financiară a antreprenorului român şi maghair şi chiar prăbuşirea sportului românesc în abisul clasamentelor mondiale.

Aşa că, transmit pe-această cale, ca dobrogean trăit cu tătari şi machidoni, tuturor celor care „mai vor o bătaie" în ţara noastră, un sincer şi călduros: Hai Siktir! 

Citește și: