Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2486 vizualizări 10 iun 2017

Mă înduioşează toate exaltările provinciale. America are un plan măreţ cu noi, ne asigură ”cunoscătorii”. Nu mai are încredere în Erdoğan şi vrea să înlocuiască în NATO Turcia cu România. Bine-ar fi, dacă singurul nostru submarin, numit prea optimist ”Delfinul”, ar putea fi convins să se scufunde. Ba s-ar putea putea să primim, başca, şi baza de la Al-Udeid, dacă o putem transporta cu o ocazie.

Suntem meniţi să fim capul de pod al Statelor Unite în Europa  (dar Europa nu trebuie să ştie asta), şuşotesc unii. 

Ne-a scos din foame! se bucură sincer alţii, care au avut ieri o apetisantă viziune: preşedintele Iohannis, ieşind pe peluza Casei Albe, ţinând în mâini contracte fără număr şi strigând să se audă până în România, ca Trump la Riyadh, ”Jobs, jobs, jobs!”.

Mă opresc aici. Imaginaţia noastră, când suntem băgaţi în seamă, n-are graniţe.

Dacă n-am spus-o, o repet: a fost o vizită importantă. Preşedintele României a fost impecabil, ne-a făcut mândri. Faptul că Donald J. Trump nu s-a purtat cu Klaus Iohannis cum s-a purtat cu liderii UE la Bruxelles – ca şi cu nişte argaţi – e minunat. Că Stăpânul Lumii şi-a asumat entuziast şi răspicat parteneriatul strategic cu România e poate cea mai importantă realizare a acestei vizite (deşi tocmai am văzut, la Doha, cum se desfac parteneriatele strategice, cât ai zice “habibi”).

S-o dăm pe bune: America, reprezentată de Donald J. Trump, e singura noastră garanţie de securitate. Până când ne vom înzestra Armata, până când UE îşi va construi utopica  armată, nu ne apără decât America. Pe de altă parte, aşteptând să se îmbulzească investitorii americani, nu ne descurcăm fără Europa.

Noroc că nu trebuie – cum ne îndeamnă sacerdoţii maniheismului geopolitic – să alegem între Statele Unite şi Europa (Germania).

România a căpătat o nesperată vizibilitate. Nu e deloc puţin lucru, dacă vom şti să o fructificăm.

 

Citește și: