14 aprilie 201618:3221336

Recensământul nebunilor

În acest week-end Dumnezeu a scos dracii din oameni. A fost un fel de exorcizare. Au ieşit şi dracii din oameni, dar şi prostia. Prostia, la pachet cu ura şi răutatea.

Scurtă recapitulare - nişte oameni participă la înregistrarea unui cântec şi la filmarea lui, în care îşi spun o părere. Părerea este exprimată prin „Eu cred că”, nu prin „Eu ştiu că”.

Fără să atace pe nimeni, fără să insinueze nimic ofensiv sau vreo blasfemie. Ei sunt nişte oameni care trăiesc din munca lor, din ceea ce le place lor să facă în viaţa asta.

Unii sunt mai bogaţi, alţii nu. Unii mai păcătoşi, alţii şi mai păcătoşi.

Toţi au dreptul să spună ce cred. Printre ei sunt şi eu.

Rămân la aceeaşi părere, cea din cântec, nu îmi schimb direcţia ca un alt artist din clip, mai respectat decât noi toţi la un loc de către o bună parte de public, dar care a dovedit o micime morală rară. Răzgândirea face parte din gena românească, aşa că este de înţeles pe undeva.

În urma acestui cântec s-au evidenţiat nişte specii de oameni care s-au simţit ofensaţi, atacaţi în filonul românesc, care, în rest, este total inexistent în comportamentul lor zilnic din societate.

Speciile - foşti absolvenţi de teologie, care din reflex nici măcar nu au fost atenţi să vadă că mesajul cântecului este unul pro credinţă, pro ortodox, pro Dumnezeu. 

- oameni care „cerşesc” atenţie, care se ascund în spatele unui blog, dar nu sunt bloggeri în sensul adevărat, care nu au nimic să spună decât atunci când se leagă de un subiect fierbinte şi îşi scriu şi ei părerea. Nu o spun oricum, ci vehement, pentru că doar aşa cred ei că se pot diferenţia de alţii. 

- ceva oameni de radio, tv sau alţi artişti fără activitate, cărora le place să fie populişti şi strigă în gura mare ca bătrânele la uşa bisericii că le calci pe picioare, în timp ce ele se înghesuie şi dau din coate ca să ajungă cât mai în faţă.

- fanatici fără chip şi nume, acei postaci care fac spam pe orice postare sau pagină, oameni fără coloană vertebrală, care nu-şi asumă părerile, dar care jignesc şi aruncă cu vorbele doar când au o tastatură în faţă şi pe nimeni lângă ei.

- oamenii care nici măcar nu au fost atenţi la mesajul piesei, dar care au preluat din mers discuţia şi tot ce au înţeles a fost că noi suntem nişte antihrişti. Aceştia sunt cei care, printre altele, spun ‘lasă că ne vedem noi la Judecata de Apoi’.

- site-uri de satiră care nu fac nimic în afară de a sta la colţ să îşi caute subiecte. Nu mai au umor, nu mai au consistenţa care i-a consacrat, au rămas doar cu frustrarea şi ura. 

Culmea este că cei care au reacţionat cel mai bine, de această dată, au fost chiar cei care reprezintă preoţimea, patriarhia şi feţele bisericeşti. Toate reacţiile pe care le-am văzut eu au fost extrem de decente, de tolerante. Ba chiar le băteau obrazul acelor enoriaşi fanatici care acuzau în stânga şi-n dreapta, au început să trimită poze cu sicrie sau cum a fost cazul acelui lunatic care a dat foc cărţii lui Cărtărescu.

Oameni buni, orice om în ţara asta trebuie să aibă dreptul să îşi spună părerea despre ce crede, oricare ar fi subiectul . Chiar şi despre religie, biserică sau smerenie. 

Gunoier, poliţist, artist, vânzător, contabil, şomer, toţi avem, din fericire, acelaşi drept de a ne exprima, contrar a ceea ce cred o mulţime de nebuni descoperiţi în acest week-end. 

Lumina credinţei se aprinde în feluri diferite în oameni. Pentru unii este nevoie să se aprindă candelabre ca să se facă lumină în sufletele lor. Pentru alţii este de ajuns o lumânare. Cam aşa şi cu diferenţele dintre bisericile mici, din lemn şi catedrală.

Lumina credinţei ne-a întunecat minţile şi sufletele, pentru că unii nu pot înţelege că există oameni care gândesc altfel decât ei. Ba mai mult decât atât, toţi cei care am cântat acel cântec suntem credincioşi. Oare cum ar fi fost dacă am fi spus că nu există Dumnezeu?!

Eu cred că Dumnezeu preferă ca oamenii să spună ce gândesc. Chiar şi despre El.

Eu cred că Dumnezeu a fost foarte puţin prezent în noi toţi în aceste zile. Pentru că noi nu l-am lăsat, fiind prea ocupaţi cu o dispută oarbă.

Eu cred că lui Dumnezeu îi place mai mult de oamenii care zâmbesc decât cei care sunt înverşunaţi.

Eu cred că Dumnezeu ascultă muzică.

Eu cred că Dumnezeu bate chiar El în lemn şi spune ‘Doamne fereşte, ce i-a apucat p-aştia?!’.

Eu cred că Dumnezeu de-asta iubeşte copiii mai mult, pentru că oamenii mari se cred prea deştepţi şi-şi dau prea multă importanţă.

Eu cred că Dumnezeu se simte puţin vinovat că noi toţi am luat-o razna.

Eu cred că Dumnezeu este foarte mândru că nu a învăţat şi animalale să vorbească, la câte rateuri dau oamenii cu apucătura asta.

Eu cred că Dumnezeu are foarte mult umor de ne-a făcut aşa.

Daca vrei sa-i urmaresti activitatea lui Cornel Ilie, poti da ‘follow’ la pagina https://www.facebook.com/cornel.ilie.54

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.