4 iulie 201720:065147

Rapid – antisistem

Nu o singură dată am scris despre modul în care indivizi lipsiţi de scrupule, indiferenţi şi aroganţi, şi-au bătut joc, pur şi simplu, de simbolurile publice, sub ochii indulgenţi ai unui stat bulversat de el însuşi.

Sportul este unul dintre domeniile vieţii publice româneşti, cotropit violent, pus la pământ, snopit, în contextul în care, totuşi, niciunul dintre celelalte „sectoare de activitate” nu a fost scutit de o distrugere la rasul solului.

Nenorocirea este că, mai ales prin această distrugere, România a fost privată de imaginea  ei cea mai luminoasă: victoria - în speţă, victoria sportivă.

Pentru că victoria nu fusese fapta în sine, ci starea. Chimia care ne-a întărit, care ne-a făcut să rezistăm, egal prin cenuşa cărui deşert ne-am petrecut paşii.

României i s-au distrus toate simbolurile cu cerbicie. Dar cel mai greu de înţeles şi de suportat a fost distrugerea acestuia din urmă, prin distrugerea tuturor „precursorilor” lui: competitorii.

Prostia şi lăcomia unor indivizi fără cultură a făcut dintr-un sport precum fotbalul, de exemplu, o groapă comună a tuturor simbolurilor acestei discipline: cluburi, antrenori, sportivi, conducători, totul a fost îngropat acolo, sub toate interesele comerciale şi politice ale unor paraziţi, aruncat în ridicol, compromis în uitare şi cinism.

Între zeci de astfel de simboluri, se-numără – oricâţi vor fi de altă părere – şi echipa de fotbal Rapid Bucureşti.

Nu vreau să fac, aici, istorie. Despre asta am mai scris - oricât de mult, din păcate prea puţin.

Vreau doar să atrag atenţia celor care - aşa cum spuneam mai sus -, lipsiţi de scrupule, cultură şi necesara morală, ar vrea să compromită acest brand-antisistem, aducându-l, contra cost, în slujba politicilor lor de partid.

Aceşti indivizi, politicienii-coioţi - indiferent de culoarea lor politică, în cazul Rapidului fiind vorba de PSD -, vor să sfârtece ceea ce a mai rămas după dispariţia „fizică” a bătrânului Rapid.

Îi vor sufletul, „starea de spirit”, inefabilul, numele, istoria – dar nu şi palmaresul, „pentru că nu se ştie la cine e…”, şi, mai ales, îi vor, la pachet, pe românii care l-au iubit, îl iubesc şi îl vor iubi „la infinit” . Ce prostie!

Oamenii ăştia, primarii sociali-democraţi, începând cu Firea, de la Bucureşti, trecând pe la soţul ei, Pandele, din Voluntari, şi terminând cu Tudorache, de la „1”, vor, neabătut, să defileze cu clona Rapidului, prin oraş, prin ţară, pe la urne.

Vor să cumpere dragostea a sute de mii de români, imnul, cântecele, visurile, trăirile, clipele lor de extaz şi nebunie, trăite în tribunele „Potcoavei”, odată cu fiecare gol, cu fiecare bară, cu fiecare ratare imposibilă a imposibilei lor iubiri – Rapid, cumpărând numele unui simbol pe care, ei înşişi, s-au înghesuit să-l doboare.

Doamnelor, domnilor! Vă conjur să nu uitaţi: Rapid a fost, este şi va rămâne, măcar şi numai ca simbol indestructibil, un brand, o echipă, o lume antisistem, antiputere, antipupincurism.

Un brand ai cărui susţinători s-au „aşezat”, de-a lungul timpului, împotriva magnaţilor interbelici, împotriva lui Ceauşescu, împotriva lui Iliescu, împotriva prostiei, hoţiei, blaturilor, făcăturilor, ghetelor de aur mânărite, inclusiv cu aportul propriei echipe.

Nu vă bucuraţi la gândul că veţi pune mâna pe voturi. Veţi pune mâna, mai degrabă, pe rănile din sufletele tuturor cărora le-aţi distrus victoria ca stare!

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.