Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3955 vizualizări 9 ian 2018

Unul dintre cele mai citate şi mai plauzibile episoade e dialogul dintre Steve Bannon (fostul fost consilier prezidenţial pentru Strategii Politice) şi Roger Ailes (şef al Fox News până în 2016, când s-a alăturat campaniei lui Trump, decedat în mai anul trecut), în cadrul unei întâniri la care au participat autorul cărţii, controversatul Paul Manafort (manager de campanie al lui Trump timp de aproape trei luni, aflat sub investigaţii in diverse dosare, printre care şi cel privind campania electorală a actualului preşedinte) şi alte două persoane:

“Steve Bannon, ajuns brusc printre cei mai puternici oameni din lume, a alergat până târziu. Era seara zilei de 3 ianuarie 2017 – ceva mai mult de două săptămâni până la inaugurare – şi Bannon promisese să vină în Greenwich Village, la o mică cină aranjată de prieteni, să-l vadă pe Roger Ailes. Zăpada era ameninţătoare şi, un timp, cina a fost pusă sub semnul întrebării. Însă, la cei 76 de ani, Ailes – care a fost la fel de stupefiat ca toţi ceilalţi de victoria vechiului său prieten Donald Trump – a înţeles că îi predase torţa dreptei lui Bannon. Fox News-ul lui Ailes, cu cele 1.5 miliarde în profituri anuale, dominase politicile republicane de două decenii. De-acum, Breitbart News-ul lui Bannon, cu  cele doar 1,5 milioane de dolari profituri anuale, va pretinde acest rol. Vreme de 30 de ani, Ailes – până de curând persoana cea mai puternică între conservatori – l-a tratat cu indulgenţă şi l-a tolerat pe Trump, dar în cele din urmă Bannon şi Breitbart l-au ales.
La 9.30, după ce s-a eliberat din Trump Tower, Bannon a ajuns în cele din urmă la cină, cu trei ore întârziere. Purtând un sacou neglijent, obişnuitele două tricouri şi ţinută militară de camuflaj, nebărbieritul, supraponderalul bărbat de 63 de ani a purces urgent la a-şi descărca informaţiile despre lumea pe care era pe cale să o ia în stăpânire.   
<Vom inunda zona, aşa că avem pentru următoarele şapte zile câte un membru al Cabinetului pentru audierile de confirmare>, a spus despre armată şi afaceri, un Cabinet model anii ‘50. <Tillerson – două zile, Sessions – două zile, Mattis – două zile…>.  
<De fapt>, a zis Bannon, <aş putea să mă folosesc de ajutorul tău aici>. Apoi a petrecut câteva minute, încercând să-l convingă pe Ailes să-l ajute să-i dea la gioale lui Murdoch.
Bannon a trecut de la James Câinele Turbat Mattis – generalul în rezervă de patru stele pe care Trump îl nominalizase ca secretar al Apărării – la iminenta numire a lui Michael Flynn în funcţia de consilier pe probleme de securitate naţională. <E bun. Nu e Jim Mattis, nici John Kelly…, dar e bun. Are nevoie doar de personal potrivit în jurul lui> (…). Bannon a spus că a încercat să-l împingă în faţă pe John Bolton, faimosul diplomat dur, pentru jobul de consilier pe probleme de securitate naţională. Bolton era şi preferatul lui Ailes.  
<E un aruncător de bombe>, a zis Ailes. <Şi un ciudat (…). Dar aveţi nevoie de el. Cine altcineva e bun pe Israel? Flynn e uşor ţăcănit pe Iran. Tillerson ştie doar de petrol> (…).  
Bannon era neobişnuit de pregătit să îl adopte pe Trump, sugerând în acelaşi timp că nu-l ia pe de-a-ntregul în serios.  Mase mari de oameni, credea el, au fost dintr-o dată receptive la un mesaj nou – lumea are nevoie de frontier – iar Trump a devenit platforma acestui mesaj.
<A priceput?> a întrebat Ailes brusc, uitându-se ţintă la Bannon. <A priceput Trump unde l-a aşezat istoria?>.
Bannon a băut o gură de apă. <Începe să se prindă>, a răspuns după o lungă ezitare. <Sau a înţeles ce a înţeles>.
Pivotând de la persoana lui Trump, Bannon s-a aruncat pe agenda lui Trump. <În prima zi mutăm ambasada USA la Ierusalim. Netanyahu e de acord. Sheldon> – Adelson, miliardarul cazinourilor şi apărătorul extremei stângi israeliene – <e de acord. Ştim unde vrem să ajungem cu asta… Să ia Iordania Csiordania, să ia Egiptul Gaza. Să se ocupe de ele. Sau să se scufunde încercând>.  
<Unde e Donald în treaba asta?> a întrebat Ailes, subînţelesul fiind că Bannon era cu mulţi paşi înaintea binefăcătorului său.
<E total în treabă>.
<Nu i-aş da lui Donald prea mult de gândit>, a spus un Ailes amuzat”.

Ultima replică e o aluzie la legendara lipsă de concentrare a preşedintelui Trump, despre care cartea lui Wolff aminteşte în multe rânduri.

Citește și: