Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
931 vizualizări 8 sep 2017

A făcut-o din prima zi, la întâlnirea din Palatul Nariño cu preşedintele Juan Manuel Santos, care cu câteva ore înainte deplasase la aeroport Orchestra Filarmonică şi corul Operei, pentru ca Papa să aterizeze pe un covor muzical, ţesut din Vivaldi şi Beethoven.

Lui Santos (Nobelul pentru Pace, anul trecut, acordat mai cu seamă  în contul unor realizări viitoare), Suveranul Pontif i-a citat din istoricul discurs de acceptare, rostit de Márquez la Stockholm în 1982, intitulat  Singurătatea Americii Latine: “În ciuda opresiunii, jafului şi abandonului, noi răspundem cu viaţa. Nici diluviile, nici plăgile, nici foametea, nici cataclismele, nici măcar războaiele nesfârşite, veac după veac, nu au putut înfrânge avantajul stăruitor al vieţii asupra morţii”.

Apoi, Francisc s-a întâlnit cu episcopii locali, pe umerii cărora a pus responsabilitatea reconcilierii Columbiei: “Dumnezeu este Domnul primului pas. El ne-o ia întotdeauna înainte (...). Păstraţi, aşadar, cu sfântă teamă şi cu emoţie, acel prim pas al lui Dumnezeu către voi şi slujiţi oamenilor care v-au fost încredinţaţi, conştienţi că sunteţi voi înşivă sacramentul viu al acelei libertăţi dumnezeieşti, care nu se teme să iasă din Sine, din iubire, care nu se teme că se împuţinează, în timp ce se dăruieşte, care nu are nevoie de altă forţă decât de dragoste”.

Liderilor Consiliului Episcopal Latino-American le-a spus: “S-a vorbit mult despre Biserica în stare de permanentă misiune. A ieşi, a porni cu Isus este condiţia acestei realităţi (...). Biserica trebuie să-şi însuşească din nou cuvintele pe care Cuvântul lui Dumnezeu le foloseşte în misiunea sa dumnezeiască. A ieşi pentru a întâlni, fără a trece mai departe; a asculta, fără indiferenţă; a atinge, fără temeri. E vorba de a fi prezenţi zilnic acolo unde trăieşte Poporul lui Dumnezeu care v-a fost încredinţat. Nu ne este îngăduit să ne lăsăm paralizaţi de aerul condiţionat din birouri, de statistici şi strategii abstracte. Trebuie să ne adresăm persoanei în mediul său concret. Nu putem să ne desprindem privirea de la om. Misiunea se împlineşte mereu faţă către faţă”.

Ieri după-amiază, la 16.30 (ora Bogotei), Suveranul Pontif a oficiat o Liturghie în aer liber, în Parcul Simon Bolivar, în prezenţa a un milion o sută de mii de credincioşi, conform estimărilor oficiale. A vorbit mulţimii entuziaste, îmbrăţişând-o cu privirea: “(...) vieţuiţi pe un pământ de o fertilitate inimaginabilă, care ar putea da roade pentru toţi. Dar şi aici, ca în alte părţi ale lumii, există tenebre care ameninţă şi distrug viaţa: întunericul injustiţiilor şi al inegalităţilor sociale, întunericul care duce la corupţia intereselor personale sau de grup, care consumă în mod egoist şi dezechilibrat ceea ce este destinat bunăstării tuturor, întunericul lipsei de respect faţă de viaţa umană, care seceră zilnic existenţa multor inocenţi, al căror sânge strigă la cer, întunericul setei de răzbunare, întunericul urii care mânjeşte cu sânge de om mâinile celor care îşi fac singuri dreptate, întunericul celor care devin insensibili în faţa durerii atâtor victime (...). E nevoie să ne strigăm unii pe alţii, să ne trimitem semnale ca pescarii, să ne considerăm din nou fraţi, tovarăşi de drum, asociaţi în această întreprindere comună care este Patria. Bogotá şi Columbia sunt - în acelaşi timp -  mal, lac, mare deschisă, cetatea prin care Isus a trecut şi trece pentru a împărtăşi prezenţa Sa şi cuvântul Său aducător de roade, ca să ne facă să ieşim din întuneric şi să ne conducă spre lumină şi spre viaţă. Să-i chemăm pe ceilalţi, pe toţi, pentru ca nimeni să nu rămână în voia furtunilor. Să facem să intre în barca sanctuar al vieţii toate familiile. Să facem loc binelui comun, mai presus de interesele meschine. Să avem grijă de cei mai slabi, promovându-le  drepturile”.

În sufletul mulţimilor, cuvântul Papei va rămâne ca “tunetul de la ora trei” în memoria lui Márquez.

Citește și: