25 iunie 201721:241604

Presa, din nou, „o mare vulnerabilitate”

Teodor Meleşcanu este al treilea politician – după Băsescu şi Dragnea (cu anumite nuanţe) – care vorbeşte, în ultimul timp, despre libertatea presei în România, ca despre un factor de vulnerabilitate. Domnilor, se-ngroaşă gluma.

Prima, pentru că, spune ministrul demisionar de Externe (la Forumul de Diplomaţie Publică, organizat de Universitatea "Babeş-Bolyai), următoarele: ''Diplomaţia publică este un produs al societăţilor democratice, deschise, unde se pot folosi astfel de instrumente, şi o parte din timp ne-am legănat cu ideea că această posibilitate pe care o are România ca o ţară democratică, deschisă, să fie un teren mai fertil pentru diplomaţia publică. Nu am apucat să încetăţenim aceste modalităţi de lucru pentru că ne-am trezit cu teme cum ar fi războiul hibrid în care libertatea presei de la noi, din păcate, este, într-adevăr, un mare avantaj, dar reprezintă şi o mare vulnerabilitate. De aceea, comunicarea strategică devine din ce în ce mai importantă. Este evident că noi, în România, nu putem să determinăm presa să spună ceea ce vrem noi, în timp ce în alte societăţi autoritare presa este unul dintre principalele instrumente care promovează veşti false, idei, şi care sunt o parte a ceea ce se întâmplă în lumea de astăzi cadrul războiului hibrid. La ora actuală, principala problemă nu sunt armele, armamentele, bătălia adevărată acum este de a câştiga minţile oamenilor".

La care mai adaugă acelaşi ministru: "Din păcate, în lumea de astăzi, oamenii nu cunosc realităţile, percepţia adevărată a realităţilor dintr-o ţară, ci doar percepţia prin intermediul imaginilor transmise de mijloacele de informare în masă. Nimeni nu cunoaşte realitatea, în afară de cei care sunt direct implicaţi într-o criză sau într-o problemă. Restul, fiecare, preia imaginea, percepţia despre aceste lucruri. De aceea, orice se întâmplă are, în general, un impact negativ asupra imaginii de ţară. Inclusiv această criză politică",

În consecinţă, ministrul Meleşcanu (aflat, oare, într-un puseu nostalgic?!) ne spune, după capul meu, că presa devine o cârtiţă la îndemâna inamicului, în voracele război hibrid, tot mai vizibil, pe care Estul îl duce contra Vestului, într-o discuţie despre diplomaţia publică.

Şi că ea devine, şi mai intens, element de vulnerabilitate, în măsura în care, ceea ce dau mediile din casă este, în subliminalul opiniei sale, deformat, exagerat, păgubos.

Înţeleg (poate greşit…) că lumea percepe, prin intermediul presei, nu realitatea obiectivă, ci pe aceea interpretată, compromisă, „mijlocită” de actul jurnalistic, despre care Teodor Meleşcanu ne transmite, indirect, că este unul subiectiv.

Că ea, presa, conturbă, decelează şi scoate din context doar anumite informaţii, la bunul plac, transmiţând audienţei interpretări convenabile.

Vulnerabilitate, deci, pe două planuri!? În două direcţii!? Odată, cârtiţă, spre Est. Apoi, imagine deformată, spre Vest?

Sigur, e posibil să existe interpretări, nuanţări, parti-pris-uri, în abordarea şi analiza evenimentelor – la urma-urmei, cu toţii facem analize –, dar ştirea în sine, fonfleul, care va să zică, fake news-ul deliberat, premeditat, nu este, încă, foarte la el acasă, în România.

Şi, dacă „în alte societăţi autoritare, presa este unul dintre principalele instrumente care promovează veşti false, idei, şi care sunt o parte a ceea ce se întâmplă în lumea de astăzi, în cadrul războiului hibrid”, ar trebui ca presa din România, dacă nu poate fi folosită, şi ea, în acest sens, să pună batista pe ţambal?

De altfel, nu înţeleg rostul acestei ciufuleli acoperite, de vreme ce ministrul chiar şi-a dat un fel de răspuns: „La ora actuală, principala problemă nu sunt armele, armamentele, bătălia adevărată, acum (principala problemă) este de a câştiga minţile oamenilor. (…) De aceea, comunicarea strategică devine din ce în ce mai importantă”.

Foarte corect. Să facă, atunci, reprezentanţii MAE comunicare strategică, profesionistă; societatea civilă să facă „să funcţioneze” diplomaţia publică, şi să lase presa să-şi vadă, liberă, de rostul ei. Întrucât, personal, consider că nu există o vulnerabilitate mai mare a unui stat de drept, decât tăcerea presei sau pervertirea ei strategică.

N-aş vrea să folosesc expresii inadecvate şi nediplomatice, atrăgându-i prea abrupt atenţia fostului ministru, că presa nu a vulnerabilizat, nicidecum, „strategia” României, transmiţând lumii imaginile incredibile din faţa sediului Guvernului, cu oamenii care protestau „împotriva dezincriminării corupţiei”. Oamenii Pământului au văzut cu ochii lor şi au interpretat cu mintea proprie ceea ce se întâmpla acolo, la Bucureşti. Nu le-a tradus nimeni, nimic deformat, spre a vulnerabiliza, cumva, statul.

La fel de bine cum nici criza generată de o totală lipsă de tactică şi strategie, la nivelul leadership-ului coaliţiei de guvernare, prin pulverizarea Guvernului Grindeanu, nu a fost „vândută” deformat de presa din România. Nimic mai mult decât reflectarea prostiei de a „colapsa” mersul firesc al unor normale „treburi interne”, în care, spre norocul nostru, nu s-a băgat nimeni în afara celor din coaliţia reprezentată de însuşi ministrul nostru de Externe.

În primul rând, presa trebuie să comunice, corect, o realitate imediată – fiind apoi, analizată şi comentată, spre justa înţelegere a audienţei -, şi nu strategic. Comunicarea strategică este apanajul altor instituţii, iar Teodor Meleşcanu ştie prea bine acest lucru.

Într-o democraţie, legislativul legiferează, executivul aplică legea, justiţia judecă, iar presa informează – corect şi la timp.

Asta nu înseamnă că poate deveni, vreodată, o „mare vulnerabilitate”.

P.S. Mă gândesc că, poate, presa n-ar mai fi fost chiar aşa o vulnerabilitate, în opinia ministrului Meleşcanu, dacă ar fi înţeles şi tratat "strategic" acţiunile "ferme" şi diplomat-publice ale acestuia, din Diaspora, în contextul prezidenţialelor din 2014...

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.