7 iulie 201720:572964

Papa, în faţa tunurilor cu apă de la Hamburg

Pe străzile din Hamburg – spectacolul obişnuit al confruntărilor dintre protestatari şi forţele de ordine, mai violent la summitul G20 din acest an.

Marea atracţie a acestui summit: prima întâlnire faţă către faţă dintre preşedinţii Trump şi Putin. Tocmai s-a încheiat, după două ore şi douăzeci de minute (se preconiza să nu dureze mai mult de patruzeci de minute). Cei doi lideri, i-au avut alături pe miniştrii lor de Externe - avantaj Putin, care se cunoaşte cu Tillerson de pe vremea când acesta era şef al Exxon şi căuta să intre în graţiile Kremlinului. Avantaj Putin, oricum: e de 17 ani la putere, ultraversat, nărăvit în rele şi având alături un redubtabil diplomat, pe Lavrov. Interlocutorul său, Donald J. Trump, e un ageamiu intrepid, având alături un novice în diplomaţie. Două ore şi jumătate (un record pentru atenţia limitată a preşedintelui SUA), în care puteau să discute orice, despre Korea de Nord, despre criza din Golf, despre problematica siriană, despre Ucraina, chiar şi despre influenţarea voturilor la prezidenţialele din Statele Unite (deşi mă îndoiesc).

Un alt lider important al lumii globale, care nu face parte dintre cei 20 de reprezentanţi ai celor mai bogate ţări din lume, i-a scris o epistolă gazdei summitului, doamna cancelar Merkel. Ideile şi iniţiativele îl plasează pe Suveranul Pontif mai degrabă pe străzile Hamburgului, în faţa tunurilor cu apă, alături de protestatari.

Ce le cere, între altele, celor 20 incorigibilul idealist din Cetatea Vaticanului: “În inimile şi minţile guvernanţilor, în fiecare dintre fazele realizării măsurilor politice este nevoie să se dea prioritate absolută săracilor, refugiaţilor, suferinzilor, celor evacuaţi şi celor excluşi, fără deosebire de naţiune, rasă, religie sau cultură, şi să se respingă conflictele armate. În acest moment, nu pot să nu adresez şefilor de stat şi de guvern din G20, precum şi întregii comunităţi mondiale, un apel din suflet pentru situaţia tragică din Sud Sudan, din bazinul Lacului Ciad, din Cornul Africii şi din Yemen, unde 30 de milioane de persoane n-au hrană şi apă pentru a supravieţui (...). Mă simt obligat să cer să înceteze toate măcelurile inutile (...). Este o contradicţie şi o incoerenţă tragică aparenta unitate în foruri comune cu scop economic sau social şi persistenţa voită sau acceptată a confruntărilor războinice (...).Aş dori să repet avertismentul pe care Benedict al XVI-lea l-a adresat summitului G20 de la Londra, în 2009. Deşi este raţional ca întâlnirile G20 să se limiteze la numărul redus de ţări care reprezintă 90% din producţia mondială de bunuri şi de servicii, chiar situaţia aceasta situaţie trebuie să-i îndemne pe participanţi la o reflecţie profundă. Aceia - state şi persoane - al căror glas are mai puţină forţă asupra scenei politice mondiale sunt exact cei care suferă mai mult consecinţele vătămătoare ale crizelor economice faţă de care au foarte puţină sau nicio responsabilitate. În acelaşi timp, această mare majoritate, care în termeni economici reprezintă numai zece la sută din total, este acea parte a omenirii care ar avea potenţialul cel mai mare ca să contribuie la progresul tuturor”.

Astăzi şi mâine, vocea Papei Francisc va fi acoperită de larma intereselor, de bâzâitul negocierilor pentru o nouă ordine globală. Poimâine va începe o nouă zi.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.