Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3077 vizualizări 29 aug 2017
În interviul publicat astăzi în Nikkei Asian Review, laureatul Nobel Orhan Pamuk nu suflă un cuvânt despre literatură. Vorbeşte despre refugiaţi (”Când Gewrmania a primit un milion de refugiaţi, în 2015, am respectat-o foarte mult pe doamna cancelar Angela Merkel”), despre stupida teorie a ciocnirii civilizaţiilor, despre Orientul Mijlociu şi, fireşte, despre Turcia lui:
 
“ – Turcia era odată o ţară model, inspiratoare pentru regiune. Cum o vedeţi acum?
<>-Sunt fercit pentru Turcia că a fost considerată model pentru ţările musulmane. Până la urmă, chiar şi în această formă îngrozitoare, cu o democraţie limitată în urmă, din păcate, Turcia este în continuare cea mai democratică ţară musulmană. Singura, care a avut cumva o democraţie până în urmă cu doi-trei ani, îşi ucide acum democraţia.
<>-De ce?
<>-Democraţia noastră era limitată deja înainte de Erdoğan, câtă vreme Turcia a fost condusă jumătate de armată, jumătate de partidele politice care câştigau alegeri. Au existat, de asemenea, Curtea Constituţională şi alte instituţii de control al Guvernului, mai mult sau mai puţin de partea neclintit laicei armate. Metodele de impunere a secularismului, până acum 10-15 ani, n-au fost democratice. Acest lucru a venit în sprijinul lui Erdoğan. Partidul său, al Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), în timp ce se adresa votanţilor conservator-religioşi, a făcut un lucru surprinzător, la începutul anilor 2000, presând pentru aderarea Turciei la UE. Am fost fericit în primii ani ai lui Erdoğan, când negocia cu Uniunea Europeană, în timp ce realiza, în paralel, un boom economic. Nu mai percep Turcia ca pe o ţară săracă. Am 65 de ani şi pot afirma categoric că schimbarea economică sub domnia lui Erdoğan, în ultimii 15 ani, e mai mare decât în primii 50 de ani ai vieţii mele. Aceste lucruri l-au făcut atât de popular. Dar acum, după toate acele promisiuni de aderare la UE şi democraţie deplină, ceea ce avem e teribil.
<>-Cum vedeţi lovitura de stat eşuată din 2016?
<>-Am văzut multe lovituri de stat militare. Tentativa de lovitură de stat de anul trecut a fost oribilă şi, slavă Domnului, a eşuat. Am urmărit-o până la ora 2.30 şi apoi m-am dus să mă culc luând un somnifer, după ce am înţeles că va nu va izbândi. Oamenii au ieşit pe străzi nu ca să mă apere pe mine şi valorile mele liberale. În orice caz, şi-au apărat partidul, pe Erdoğan şi dreptul lor de a vota şi de a.şi allege liderul. Deci, indirect, au apărat democraţia”.
 
A condamnat public, după 25 iulie 2016, nebunia arestărilor în masă. După ce a vizionat două săptămâni imagini cu lovitura de stat, mărturiseşte: “N-am fost convins de la început că imamul Fethullah Gülen şi adepţii săi s-au aflat în spatele loviturii, însă acum sunt convins, văzând cât de mult au infiltrat armata turcă, marginalizând alţi militari. M-am întrebat cum a fost posibil să se infiltreze în armată şi cine a organizat ascensiunea lor în grade mari. E un imens spectacol al ipocriziei când se spune că această grupare şi-a câştigat puterea prin partidul de la guvernare, iar acum partidul acuză pe toată lumea că ar fi conectată la grupare”. Pamuk se îndoieşte însă de justeţea deciziilor din instanţă, de faptul că au trebuie să fie concediaţi 150.000 de oameni şi 50.000 aruncaţi în puşcării. E conştient, de asemenea, de faptul că preşedintele Turciei a profitat de împrejurare ca să suprime Opoziţia.
 
“Nu există democraţie fără libertate de exprimare şi, din păcate, libertatea de exprimare este foarte limitată în Turcia”, conchide Orhan Pamuk.
 
“Secularismul pierde teren, dar democraţia pierde şi mai mult. Ca turc, sunt mai preocupat de lipsa de democraţie şi de autoritarism. Ei te pot băga la puşcărie, după bunul lor plac”.

Citește și: