Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
4068 vizualizări 7 mai 2018

Aşa îşi încep Marx şi Engels “Manifestul Partidului Comunist”: “O stafie cutreieră Europa - stafia comunismului”.

Ce şi-o fi propus preşedintele Comisiei Europene el ştie, deplasându-se săptămâna trecută la Trier, localitatea natală a lui Karl Marx, ca să-i comemoreze 200 de ani de la naştere şi să asiste la dezvelierea unei statui de aproape şase metri, dăruită de marea Republică Populară Chineză micului oraş german.

Ciudat e că Juncker i-a deconcertat pe mulţi, deşi stupizeniile înaltului birocrat european au făcut demult înconjurul continentului. Euforicul şef al Guvernului Comunităţii Europene, bătrânul pupil al doamnei cancelar Merkel, are accese de noncoformism.

Succesor al lui José Manuel Durão Barroso (alt personaj straniu), Jean-Claude Juncker se apropie de sfârşitul unui mandat pe care, fără prea mari strădanii, a reuşit să-l tabloidizeze politic, transformându-şi porecla - Drunker - în renume.

Cariera sa în Uniunea Europeană e un lung şir de gafe, presărată cu câteva adevăruri pe care nu le-ar fi putut spune decât unul care le caută în tăria licorilor.

A bătut prietenos iliberalii pe umăr (acum vreo trei ani îl întâmpina efuziv pe premierul Ungariei, Viktor Orban, cu “Salut, dictatorule!”).

Având ca plasă de siguranţă un puternic şi bine remunerat  aparat birocratic, Jean-Claude Juncker şi-a permis să nu intre decât rareori în sevraj, flanând pe marile bulevarde ale postmodenismului politic sau luând-o în pasul ştrengarului printre principiile fondatoare ale UE.

Nu-l poţi învinui pe acest iresponsabil bonom că şi-ar fi propus să jignească memoria zecilor de milioane de victime ale comunismului, dar nici să-l suspectezi de perversiuni livreşti, cum ar fi aceea de a-l reciti pe Marx.

Speech-ul său, susţinut vineri lângă bronzul feţei lui Karl Marx, e unul rudimentar, sufocat de poncife, în care însă, probabil distrat, a lăsat să se strecoare un adevăr referitor la prezent:

”Karl Marx a fost un filosof care a crezut în viitor, care a avut aspiraţii creatoare (…) nu e răspunzător de toate atoricităţile comise în numele său, după moartea sa, de către pretinşii lui emuli (…). Va fi o sarcină a vremurilor noastre să creăm o realitate vivace cu ajutorul drepturilor sociale pe care le-am stabilit pentru Europa, pentru cei de astăzi care sunt deseori trişti sau viaţa îi pune în situaţii nefericite şi care nu au suficiente drepturi sociale, dar şi pentru oamenii de mâine. Uniunea Europeană nu este o construcţie greşită, ci o construcţie instabilă. Este instabilă, de asemenea, pentru că dimensiunea socială a Europei a rămas până astăzi legătura slabă a integrării europene. Trebuie să schimbăm acest lucru”.

Foarte adevărat, atâta doar că “dimensiunea socială a Europei”, sintagmă care îl face să lăcrimeze pe preşedintele Comisiei Europene, apare astăzi doar ca una dintre multele utopii marxizante. Astfel de adevăruri Jean-Claude Juncker a mai exprimat, însă în ce-l priveşte par romanţe vechi, cântate la “o beţie cu Marx”.

--

Citește și: