Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1666 vizualizări 2 iun 2017

Ca să vezi democraţie în USR: un for de conducere al partidului ia o decizie într-un anume sens, pe o anume chestiune, deşi liderul partidului ameninţase cu demisia, dacă forul cu pricina va lua respectiva decizie împotriva poziţionării sale în chestiune.

Ei bine, se supără omul, liderul, de, şi spune că mai există două foruri de conducere în partid, superioare celuilalt, care pot întoarce decizia luată, aflată în contradicţie cu părerea exprimată de şeful-fondator al partidului.

Bun! Iar liderul acesta, în loc să ceară întrunirea celorlalte foruri şi să aştepte verdictul, îşi dă demisia şi spune că va reveni în partid doar când decizia va fi schimbată, desigur, numai şi numai dacă îl mai vor şi „ei”; anume, colectivul.

Între timp, după ce a demisionat cu lăutari şi confeti, a revenit cu o precizare pe o reţea de socializare: că el, de fapt, e în acord, pe persoană fizică, nu-i aşa, cu particularitatea asupra căreia a decis majoritatea, doar că nu e de acord, în ruptul capului, ca partidul să se poziţioneze şi el, în ansamblu, alături de majoritate şi de lider..

Corect, nu?!.

Aţi remarcat, desigur, că nu am particularizat cazul (ştiind, cu toţii, că ne referim aici la votul BN al USR împotriva redefinirii familiei în Constituţie), ci am încercat o „poză” de principiu. În speţă, un conflict pe tema susţinerii „libertăţilor civile”, care să fie permisă, la intim, primesc, dar să nu cumva să se declare şi partidul, în ansamblul său, de acord necondiţionat cu aceasta, poziţionându-se, cumva, oficial, împotriva precizării discriminării în textul Constituţiei.

De ce? Păi, iată de ce!

„Sunt obligat să fac o precizare faţă de opinia pe care aş avea-o asupra libertăţilor civile. Am susţinut şi susţin libertăţile civile. Ce am spus (într-o scrisoare privată către cei 20 de membri ai Biroului Naţional; aş fi avut o mai mare acurateţe dacă aş fi ştiut că se va scurge în presă) este că nu vreau că tema libertăţilor civile, confundată adesea cu respingerea valorilor tradiţionale, să fie temă cu care se defineşte USR”, a scris, astăzi, Dan, pe Facebook.

Adică, da! Şi noi suntem cu democraţia; şi noi înţelegem şi ne luptăm pentru „libertăţile civile”, aşa, unul câte unul, şi ne felicităm reciproc pentru curaj, dar cu grijă, pentru ca partidul să nu se definească drept unul deschis, predictibil, susţinător pe faţă al vreunei poziţii neechivoce, cum ar fi, de exemplu, asta în discuţie, pentru că poate înţelege lumea la sate şi oraşe că respingem valorile tradiţionale, iar cealaltă, de la Bucureşti, că… invers.

Iar dacă lucrurile s-ar opri aici, anume în locul în care ar dori Nicuşor Dan să se aplece cu capul spre nisip, şi să fie de acord, de principiu, cu orice, dar să aibă, chipurile, şi principii tradiţionaliste, pe persoană fizică, toate la o şuetă cu amicii, n-ar fi nimic.

Numai că, cei mai mulţi deputaţi USR au votat împotriva adoptării Legii organizării referendumului pentru modificarea Constituţiei, fapt care confirmă un anume curent în partid, că vrea sau nu, Nicuşor Dan să-şi poziţioneze formaţiunea, limpede şi vizibil, pe una dintre baricade, aşa cum, mie, cel puţin, mi s-ar părea corect.

Iar Nicuşor Dan e liderul partidului, care vrea să crească, să sporească şi, din legislatura viitoare, să vină la putere, dac-o vrea Dumnezeu, ca să ne conducă.

La intim, şi cu demisia pe masă. Ori e ca mine, ori plec şi mă-ntorc atunci când o fi ca mine: ş-aşa, ş-aşa!

Bravos naţiune! Halal! Eşti sal(v)ată!

Citește și: