Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
33702 vizualizări 5 mar 2017

În relaţiile internaţionale  avem însă o mantră, pe care o incantează cu intonaţie preşedintele Klaus Iohannis: parteneriatul strategic cu SUA, apartenenţa la NATO şi la UE.

Şi Nigeria e partener strategic al SUA. “Mai mult decât strategic” a ţinut să sublinieze Trump în campania electorală. Iar prin februarie a vorbit la telefon cu preşedintele Muhammdu Buhari. Ambasadorul nigerian la Washington (îmi scapă numele) s-a vădit a fi mai iscusit decât George Maior, care l-a ciugulit pe amicul ruşilor, generalul Michael Flynn, până când acesta din urmă a fost obligat să demisioneze. Flashmob-ul  lui Dragnea şi Grindeanu pe lângă masa lui Trump nu se pune.

O să spuneţi că nigerienii n-au scut antirachetă la Ijebu-Ode, dar nici nu simt nevoia. Trebuie să ştiţi însă că numele ministrului de Externe, Geoffrey Onyeama, am învăţat să-l pronunţ tot auzindu-l la marile canale de ştiri ale lumii, pe când Meleşcanu rămâne în  continuare greu de pronunţat.

Am dat exemplu Nigeriei aproape la întâmplare (acolo l-a prins pe Nea Nicu cutremurul de la noi, din ’77).

Lumea se schimbă accelerat, Uniunea Europeană umblă la cutia de viteze, doar noi am rămas aceeaşi, în braţe cu diplomaţia lui “să nu ziceţi că nu v-am zis”.

Pe 1 martie, la întâlnirea cu premierul Maltei, Klaus Iohannis i-a declarat înaltului oaspete (citez din comunicatul de presă al Cotrocenilor): “Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze - o Uniune a cercurilor concentrice. În opinia sa, asemenea formule de reconfigurare a Uniunii ar putea conduce la dezintegrarea proiectului european”. Să nu zică bruxellezii că nu le-a zis! Doar că nu se vehiculează numai idei, ci şi proiecte. Se “vehiculează” chiar întâlniri în cerc (sic!) restrâns. Iar “asemenea formule” sunt construite şi argumentate de Germania şi Franţa, ca să nu adaug Belgia şi Olanda, fiindcă ar trebui să ataşez şi micuţul dar agitatul Luxembug. Poziţionându-ne ferm şi recitând mantra  - fără nici o idee, fără nici o iniţiativă – vom fi puşi, ca de obicei, în faţa faptului împlinit.

Dacă Preşedintele nu s-ar fi răzgândit pe surse, după ce abia ne convinsese că tot ce ne lipseşte e un referendum, ar fi putut întreba poporul, ca să fie sigur: “Are România nevoie de diplomaţie?”.

Citește și: